ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1949/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2013, reclamanta Compania Naționala de Investiții "CNI" SA, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea în tot a Deciziei nr. 103/11.04.2013, prin care Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a respins contestația formulată de către subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.05.2012, emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - M.B. - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/31.05.2012, modificarea în parte a acestei din urmă decizii de impunere și obligarea la restituirea sumei de 65.744.029 RON.

Prin Sentința civilă nr. 2.032 pronunțată la data de 30 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Compania Națională de Investiții "CNI" SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, având ca obiect "anulare act administrativ".

Împotriva Sentinței nr. 2.032 din data de 10 iulie 2015, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Investiții " CNI" SA, a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 (1) pct. 5 din C. proc. civ., se invocă faptul că hotărârea recurată prin care s-a dispus respingerea acțiunii ca nefondată este dată ca urmare a încălcării regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Iar această încălcare constă în aprecierea ca inadmisibilă a cererii precizatoare depusă la data de 17.12.2013, cerere precizatoare a acțiunii depusă de reclamanta-recurentă în baza art. 204 din C. proc. civ.

Se arată că instanța de fond a apreciat prin considerente această cerere ca inadmisibilă și tardiv formulată fără a pune în discuția părților aceste excepții fapt care determină încălcarea unor principii fundamentale prevăzute de art. 6, 9, 13, 14, 15 și 22 din C. proc. civ.

Față de acest motiv de recurs se solicită de către recurenta-reclamantă casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea stabilirii corecte a solicitantului.

În cauză și rejudecarea cauzei cu respectarea principiilor fundamentale și a garanțiilor circumscrise dreptului la apărare.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din C. proc. civ., se invocă ca motiv de recurs o motivare insuficientă a soluției de respingere a acțiunii fapt care în opinia recurentei-reclamante echivalează cu motivarea.

Aceasta deoarece prima instanță a preluat aproape integral argumentele expuse în întâmpinarea formulată în cauză de intimata-pârâtă fiind nerespectate dispozițiile art. 425 alin. 1 din C. proc. civ., și fiind încălcat astfel principiul imparțialității judecătorului.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ., se invocă ca motiv de recurs faptul că hotărârea de fond prin care a fost respinsă acțiunea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material pe toată obligațiile fiscale suplimentare stabilite nelegal prin actele administrative fiscale contestate.

În cadrul acestui motiv de recurs sunt expuse pe fiecare obligație suplimentară stabilită motivele pentru care recurenta-reclamantă apreciază nelegalitatea impunerii lor invocându-se concluziile raportului de expertiză concluzii, înlăturate nelegal de prima instanță.

Se solicită în raport de acest motiv admiterea recursului casarea sentinței atacate și în principal admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată și anularea în tot a actelor administrativ atacate și în subsidiar obligarea pârâtei la refacerea controlului și întocmirea unui nou raport de inspecție fiscală care să țină cont de specificul activității și cu respectarea principiului neutralității TVA, în ceea ce privește suma de TVA calculată de 36.257.205 RON.

La dosar intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de cele trei motive de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea de către prima instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității nu este fondat încălcarea vizează neluarea în considerare de către prima instanță a precizării acțiunii depuse de recurenta-reclamantă la data de 17 decembrie 2013. Această precizare a fost aplicată de instanță ca fiind o completare tardivă, făcută cu încălcarea termenului de 6 luni și fiind inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 206 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură fiscală.

Curtea analizând cererea precizatoare depusă la data de 17.12.2013-vol. III-fond o apreciază ca nefiind modificare sau o completare a acțiunii, neanalizarea ei în mod distinct nefiind de natură a determina o vătămare a recurentei-reclamante care să se încadreze în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 din C. proc. civ., și care nu poate fi înlăturată decât prin casarea cu trimitere spre rejudecare.

Analizând precizarea acțiunii din 17.12.2013, Curtea constată că ambele solicitări reprezintă reformulării ale cererilor solicitate prin acțiunea principială și o renunțare la judecarea capătului din Decizia nr. 103/11.04.2013, prin care se dispusese ca soluție administrativă refacerea controlului.

Astfel, prin precizarea acțiunii s-a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 103/11.04.2014, pentru suma totală de 63.201.631 RON, sumă compusă din: suma de 62.775.249 RON, reprezentând TVA de rambursat menționată în cererea de chemare în judecată inițială și respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 103/2013, și suma de 425.382 RON, față de care contestația administrativă a fost apreciată ca nemotivată și respinsă ca atare.

Cererea subsidiară formulată având ca obiect refacerea controlului privește suma de 36.257.205 RON, parte din suma respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 103/2013, fiind inclusă în suma principală contestată de 62.775.249 RON, creanță analizată de prima instanță și asupra căreia s-a apreciat pe fond legalitatea actelor contestate și pronunțată în consecință soluția supusă recursului în prezenta cauză.

Față de expuse Curtea, nu va reține motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din C. proc. civ., nu este fondat în cauză nepunându-se reține încălcarea de către instanța de fond a obligației motivării prevăzute de art. 425 din C. proc. civ.

Sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care justifică soluția de respingere a acțiunii iar preluarea în parte a apărărilor din întâmpinarea depusă în cauză de autoritatea pârâtă este justificată de caracterul strict tehnic al impunerii sumelor contestate.

În ceea ce privește problemele de drept care au format chestiunea litigioasă, Curtea, constată că prima instanță și-a motivat pe toate sumele contestate soluția, concluzia fiind în sensul legalității actelor contestate și a respingerii acțiunii ca nefondată.

Față de motivarea instanței de fond, Curtea, apreciază că poate fi exercitat controlul de legalitate în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs care vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ., nu este fondat în cauză neputându-se reține interpretarea sau aplicarea greșită a normelor legale incidente pentru fiecare tip de sumă contestată atât prin acțiunea principală cât și prin precizarea acțiunii din 17.12.2013.

Prima instanță a analizat motivat în fapt și în drept în cadrul sumei totale contestate față de care s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației în cuantum de 62.775.246 RON, punctual toate sumele care compun această sumă totală inclusiv suma de 36.257.205 RON, față de care recurenta-reclamantă a solicitat prin cererea precizatoare refacerea controlului.

În ceea ce privește suma de 26.337.134 RON, Curtea, apreciază că prima instanță a dezlegat corect problema de drept a momentului exigibilității TVA aferentă obiectivelor de investiții realizate prin intermediul reclamantei și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 129 alin. (3) lit. a) și alin. (4) lit. a) din Codul de procedură fiscală.

A concluzionat în mod corect că momentul exigibilității TVA este dată prestării serviciilor, respectiv data încheierii protocolului de predare-primire încheiat cu beneficiarii.

Curtea apreciază că prima instanță a analizat corect și suma totală reținută în sarcina reclamantei în cuantum de 36.257.205 RON, taxarea inversă nefiind motiv de exonerare de plată deoarece reclamanta avea obligația includerii TVA în baza de impozitare, respectiv colectarea TVA aferentă lucrărilor de construcții montaj.

În ceea ce privește suma de 180.910 RON, compusă din suma de 130.796 și 50.114 RON prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 145 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, în anul de referință 2004. Serviciile achiziționate de recurentă respectiv servicii de publicitate și contracte de monitorizare a presei, servicii care privesc utilizarea lor în folosul operațiunilor taxabile și în consecință nu poate fi reținut dreptul de deducere în concret de recurentă.

În cadrul motivelor de recurs pe sumele contestate recurenta nu a adus critici noi față de argumentele primei instanțe. Prin hotărârea recurată în mod legal s-a realizat interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, soluția de respingere a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 - 497 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Investiții "CNI" SA, împotriva Sentinței civile nr. 2.032 din 10 iulie 2015, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2019.

GGC - OB