ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4858/2013

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 02 martie 2011, reclamanta SC Editura T.A.B.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și SC P. SRL, să se constate că mărfurile comercializate aduc atingere drepturilor reclamantei asupra mărcii combinate „M.", să se dispună, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, republicată, interzicerea: aplicării semnului „M." pe produse sau pe ambalaje; oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea serviciilor sub marca „M."; punerea în liberă circulație, exportul, importul, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, a produselor sub marca „M."; utilizarea mărcii „M." pe documente sau pentru publicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1825 din 26 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția tardivității cererii de anulare a mărcii M. nr. AA, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea și a disjuns soluționarea cererii de anulare a mărcii M. nr. BB. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar, prin decizia civilă nr. 6A din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimată prin întâmpinare, și, în consecință, a respins, ca tardiv declarată această cale de atac. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele: Hotărârea primei instanțe a fost comunicată către reclamantă la data de 19 decembrie 2011, astfel cum rezultă din cuprinsul dovezii de comunicare a sentinței apelate.

Conform dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, împlinindu-se la data de 04 ianuarie 2012. În cauză, cererea de apel a fost depusă la 12 ianuarie 2012, cu depășirea termenului prevăzut de lege, iar motivele de apel au fost depuse printr-un memoriu separat, la 02 noiembrie 2012. În combaterea excepției tardivității declarării apelului, apelanta a depus un document emis prin fax, din data de 28 decembrie 2011, prin care se confirmă expedierea unui înscris de o pagina către numărul de fax al secției a IV-a civilă, din cadrul Tribunalului București, în cuprinsul confirmării de expediere menționându-se că documentul a fost primit de către destinatar.

Acest document a fost expediat de la sediul SCA C.R. și asociații nr. de fax XXX, societate care nu are nicio calitate în cauză. Potrivit adresei emise de Tribunalul București - Biroul de informare și relații publice, rezultă că în perioada 28 decembrie 2011-31 decembrie 2011 nu a funcționat faxul secției a IV-a civilă. În cauză, apelanta nu făcut dovada trimiterii prin fax la 28 decembrie 2011 a înscrisului - declarație de apel, întrucât în cuprinsul documentului depus nu există suficiente elemente de identificare pentru ca instanța să-și poată forma convingerea în sensul că actul respectiv provine de la aceasta și că are conținutul unei declarații de apel. În documentul de confirmare a trimiterii faxului se menționează denumirea și numărul de fax al unei societăți care este teiț fața de partite în cauză și nu are calitatea de reprezentant al reclamantei.

Or, apelanta avea posibilitatea verificării primirii faxului expediat de către destinatar, iar, în situația infirmării, aceasta se afla înăuntrul termenului de declarare a apelului pentru a trimite un nou fax cu cererea de apel sau a depune această cerere prin poștă sau direct ia registratura Tribunalului București. Reclamanta nu a depus niciun fel de diligente pentru a se încredința că cererea de apel a ajuns ia destinatar în termenul legal. Mai mult, în situația în care apelanta ar fi apreciat totuși că cererea sa de apel a ajuns prin fax la destinatar, nu există nicio justificare pentru depunerea unei noi declarații de apel prin serviciul de registratura la 12 ianuarie 2012, după depășirea termenului de 15 zile de declarare a apelului.

În termen legal a declarat recurs reclamanta SC Editura T.A.B.P. S.R.L., în drept invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că declarația de apel a fost trimisa prin fax la data de 28 decembrie 2011 (miercuri), în perioada sărbătorilor de iarnă și nu a avut niciun motiv să pună la îndoială transmiterea pe aceasta cale a cererii. Așa cum rezultă din dovada atașată la dosar și cum, de altfel, se reține și în decizia recurată, raportul transmisiei arată că faxul a fost primit la instanța. După cum se știe, în cazul nefuncționâni aparatului, se trimite automat un mesaj corespunzător expeditorului. În speță, instanța de apel a constatat în mod greșit că apelul a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012, parțial ignorând dovezile administrate, parțial interpretându-le în alt sens decât cel lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Motivul pentru care s-a declarat un nou apel la data de 12 ianuarie 2012 este tocmai faptul că, în urma verificării la instanță în acea zi, efectuată cu scopul de a afla dacă dosarul a fost înaintat către Curtea de Apel București, atât la arhivă, cât și la registratură, a rezultat că cererea inițială, trimisă pe fax, nu apărea înregistrată, deși trecuseră mai mult de doua săptămâni. Acest fapt nu poate fi reținut decât ca un demers suplimentar în exercitarea și ocrotirea drepturilor procedurale ale apelatei, iar nu ca o declarație de apel tardivă. Fără aceasta cerere, dosarul nu ar fi plecat de la Tribunalul București către Curtea de Apei. În cauză, instanța de apel a rămas în pronunțare fără a considera necesară punerea, în prealabil, în discuție a problemei expeditorului, respectiv S.C.A.

C.R. și asociații, cu care titularul C.l.A. O.M. (J.C., în prezent) are semnată o convenție de conlucrare, făcând parte de șapte ani dintre asociații seniori ai societății de avocați, aspect ce urmează a fi dovedit eu înscrisuri. Considerându-se că susnumita societate de avocați nu avea calitate în dosar, se impunea repunerea cauzei pe roi în vederea solicitării de lămuriri, conform art. 151 C. proc. civ., cu privire la înscrisurile depuse în combaterea excepției tardivității declarării apelului, eventual și pe problema calității de reprezentant al apelantei a expeditorului afișat de către fax. În mod greșit instanța a considerat că apelanta avea posibilitatea verificării primirii faxului în termenul de declarare a apelului (până pe 04 ianuarie 2012), pentru ca, ulterior, aceasta să trimită un nou fax sau să depună prin poșta/registratură cererea.

Rezulta că, în viziunea instanței de apel, orice metoda ar ft fost folosită pentru transmiterea de documente către instanța, incertitudinea plana oricum asupra siguranței acesteia și asupra ajungerii documentelor la destinație. Numai dacă demersurile apelantei ar fi avut loc la o distanța mare de timp față de expirarea termenului de apel, „motivarea" instanței ar fi fost justificată de o reală tardivitate, însă, în cauza de față, toate cererile au fost formulate și depuse în mai puțin de 2 săptămâni de la expirarea termenului, care a avut loc imediat după vacanța de iarnă. Plecând de la o premisă greșită, infirmată de probele depuse, că apelul a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012, instanța de apel a ajuns să aplice în mod eronat prevederile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. cu privire la termenul de apel. Apelanta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întatcât nu s-a intrat în cercetarea fondului. În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depus un înscris, prin fax, din care reiese că doamna avocat O.J.C., fostă M., colaborează pe bază de contract cu SCA C.R. și asociații din anul 2006 și utilizează facilitățile de comunicare ale biroului. Examinând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente; Deși recurenta indică, ca temei juridic pentru calea de atac exercitată, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., făcând referiri la ignorarea dovezilor administrate, la interpretarea acestora într-un alt sens decât cel lămurit și vădit neîndoielnic ori la aplicarea greșită a prevederilor art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că analiza legalității hotărârii recurate poate fi făcută, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. C. proc. civ. reglementează posibilitatea transmiterii cererilor și a tuturor actelor de procedură prin fax. Astfel, art. 86 alin. (3) C. proc. civ. prevede că „în cazul în care comunicarea prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin alîe mijloace ce asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia“.

Este de necontestat ca fax-ul reprezintă un astfel de mijloc tehnic. Articolul citat se aplică pentru identitate de rațiune și în cazul comunicării actelor de sesizare a instanțelor judecătorești de către reclamanți nu doar în cazul comunicărilor de acte de procedură de către instanța de judecata către justițiabil. Acest fapt este confirmat în mod expres de art. 93 alin. (1) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești emisă de Consiliul Superior al Magistraturii. Rezultă, deci, din coroborarea acestor dispoziții legale că legea permite transmiterea cererilor de judecată și prin fax, iar, pornind de la această premisă mai rămâne de stabilit în cauza pendinte dacă mențiunile de pe cererea de apel tipărite de aparatul fax prin intermediul căruia s-a efectuat transmiterea acesteia reprezintă sau nu o dată certă în sensul art. 1182 C. civ.

raportat la art. 86 alin. (3) C. proc. civ. și art. 94 alin. (2) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată. În cazul transmiterii, respectiv comunicării actelor de procedură legea lărgește în mod expres conținutul noțiunii de dată certă prevăzută de art. 1182 C. civ., în sensul că enumera și alte cazuri în care data scripturii private face credința contra terțelor persoane interesate, și anume la data menționată în evidențele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax. Nu trebuie deci confundată data imprimată de aparatul fax care efectuează transmiterea actului cu data menționată în evidențele prestatorului de serviciu ca fiind data la care s-a efectuat realmente transmiterea fax-ului. În speță, nu se află la dosar originalul actului transmis prin fax, care să aibă data imprimată de aparatul fax care efectuează transmiterea actului, ci doar dovada transmiterii faxului, echivalentă cu confirmarea prestatorului de serviciu că s-a efectuat transmiterea fax-ului.

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 1825 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția civilă, a fost comunicată reclamantei la data de 19 decembrie 2011. Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel, așa încât acesta se împlinea, în cauza de față, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., la data de 04 ianuarie 2012. Reclamanta a depus, în dovedirea datei declarării apelului, dovada transmiterii faxului, respectiv raportul transmis prin fax pentru o pagină către numărul de telefon YYY (ce aparține Tribunalului București), din care rezultă că actul a fost comunicat, în această modalitate, la data de 28 decembrie 2011, primind și continuarea de primire „OK", de la SCA C.R.

și asociații, societate cu care avocatul reclamantei colaborează pe bază de contract din anul 2006, având și posibilitatea să utilizeze facilitățile de comunicare ale SCA. Chiar dacă în cuprinsul documentului atașat în dosarul de apel nu există elemente clare de identificare a conținutului actului transmis, se deduce însă, din coroborarea cu celelalte acte din dosar (inclusiv cererea de apel), că reclamanta a exercitat în termen calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond. Împrejurarea că în perioada 28 decembrie 2011-31 decembrie 2011 nu a funcționat faxul instanței, conform relațiilor prezentate de Tribunalul București, nu justifică măsura dispusă de Curtea de Apel, în condițiile în care nu se precizează ora de întrerupere a funcționării, iar, pe răspunsul de confirmare a transmiterii, indicat mai sus, apare ora de comunicare ca fiind 11:55 (în perioada celor 8 ore de program).

În cazul în care aparatul nu ar fi funcționat, pe înscrisul doveditor nu putea fi indicată mențiunea „OK", ci un mesaj corespunzător de neefectuare a procedurii de comunicare prin fax. Depunerea unei noi declarații de apel, înregistrată la 12 ianuarie 2012, cum reține instanța de apel, nu conduce ta concluzia dovedirii relei credințe a apejantei-reclamante față de probele deja administrate, în măsura în care aceasta astfel a dorit să-și exercite drepturile procedurale în cauză. Reținând toate aceste argumente, Înalta Curte apreciază că documentul trimis prin fax la 28 decembrie 2011 reprezintă dovada declarării în termen a apelului, astfel încât în mod greșit instanța de apel a admis excepția tardivității acestei căi de atac.

În aceste condiții este întemeiat motivul de recurs din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și, întrucât nu s~a intrat în cercetarea fondului de către instanța de apel, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC Editura T.A.B.P. SRL, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Curte de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC Editura T.A.B.P. SRL împotriva deciziei nr. 6A din data de 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Curte de Apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.