ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4858/2013

HOTĂRÂRE
29.10.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4858/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 02 martie 2011, reclamanta SC Editura T.A.B.P.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Stat pentru Invenții

și Mărci și SC P. SRL, să se constate că mărfurile comercializate aduc atingere

drepturilor reclamantei asupra mărcii combinate „M.", să se dispună,

conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, republicată, interzicerea:

aplicării semnului „M." pe produse sau pe ambalaje; oferirea produselor

sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea

serviciilor sub marca „M."; punerea în liberă circulație, exportul,

importul, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea

sunt definite în reglementările vamale, a produselor sub marca „M.";

utilizarea mărcii „M." pe documente sau pentru publicitate, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1825 din 26

octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția tardivității

cererii de anulare a mărcii M. nr. AA, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea

și a disjuns soluționarea cererii de anulare a mărcii M. nr. BB.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamanta, iar, prin decizia civilă nr. 6A din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția tardivității declarării

apelului, invocată de intimată prin întâmpinare, și, în consecință, a respins, ca

tardiv declarată această cale de atac.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel

a reținut următoarele:

Hotărârea primei instanțe a fost comunicată

către reclamantă la data de 19 decembrie 2011, astfel cum rezultă din cuprinsul

dovezii de comunicare a sentinței apelate.

Conform dispozițiilor art. 284 C. proc.

civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, împlinindu-se

la data de 04 ianuarie 2012.

În cauză, cererea de apel a fost depusă

la 12 ianuarie 2012, cu depășirea termenului prevăzut de lege, iar motivele de apel

au fost depuse printr-un memoriu separat, la 02 noiembrie 2012.

În combaterea excepției tardivității declarării

apelului, apelanta a depus un document emis prin fax, din data de 28 decembrie 2011,

prin care se confirmă expedierea unui înscris de o pagina către numărul de fax al

secției a IV-a civilă, din cadrul Tribunalului București, în cuprinsul confirmării

de expediere menționându-se că documentul a fost primit de către destinatar.

Acest document a fost expediat de la sediul

SCA C.R. și asociații nr. de fax XXX, societate care nu are nicio calitate în cauză.

Potrivit adresei emise de Tribunalul București

- Biroul de informare și relații publice, rezultă că în perioada 28 decembrie 2011-31

decembrie 2011 nu a funcționat faxul secției a IV-a civilă.

În cauză, apelanta nu făcut dovada trimiterii

prin fax la 28 decembrie 2011 a înscrisului - declarație de apel, întrucât în cuprinsul

documentului depus nu există suficiente elemente de identificare pentru ca instanța

să-și poată forma convingerea în sensul că actul respectiv provine de la aceasta

și că are conținutul unei declarații de apel. În documentul de confirmare a trimiterii

faxului se menționează denumirea și numărul de fax al unei societăți care este teiț

fața de partite în cauză și nu are calitatea de reprezentant al reclamantei.

Or, apelanta avea posibilitatea verificării

primirii faxului expediat de către destinatar, iar, în situația infirmării, aceasta

se afla înăuntrul termenului de declarare a apelului pentru a trimite un nou fax

cu cererea de apel sau a depune această cerere prin poștă sau direct ia registratura

Tribunalului București. Reclamanta nu a depus niciun fel de diligente pentru a se

încredința că cererea de apel a ajuns ia destinatar în termenul legal.

Mai mult, în situația în care apelanta

ar fi apreciat totuși că cererea sa de apel a ajuns prin fax la destinatar, nu există

nicio justificare pentru depunerea unei noi declarații de apel prin serviciul de

registratura la 12 ianuarie 2012, după depășirea termenului de 15 zile de declarare

a apelului.

În termen legal a declarat recurs reclamanta

SC Editura T.A.B.P. S.R.L., în drept invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

În motivarea recursului, reclamanta a arătat

că declarația de apel a fost trimisa prin fax la data de 28 decembrie 2011 (miercuri),

în perioada sărbătorilor de iarnă și nu a avut niciun motiv să pună la îndoială

transmiterea pe aceasta cale a cererii.

Așa cum rezultă din dovada atașată la dosar

și cum, de altfel, se reține și în decizia recurată, raportul transmisiei arată

că faxul a fost primit la instanța. După cum se știe, în cazul nefuncționâni aparatului,

se trimite automat un mesaj corespunzător expeditorului.

În speță, instanța de apel a constatat

în mod greșit că apelul a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012, parțial ignorând

dovezile administrate, parțial interpretându-le în alt sens decât cel lămurit și

vădit neîndoielnic al acestora.

Motivul pentru care s-a declarat un nou

apel la data de 12 ianuarie 2012 este tocmai faptul că, în urma verificării la instanță

în acea zi, efectuată cu scopul de a afla dacă dosarul a fost înaintat către Curtea

de Apel București, atât la arhivă, cât și la registratură, a rezultat că cererea

inițială, trimisă pe fax, nu apărea înregistrată, deși trecuseră mai mult de doua

săptămâni. Acest fapt nu poate fi reținut decât ca un demers suplimentar în exercitarea

și ocrotirea drepturilor procedurale ale apelatei, iar nu ca o declarație de apel

tardivă. Fără aceasta cerere, dosarul nu ar fi plecat de la Tribunalul București

către Curtea de Apei.

În cauză, instanța de apel a rămas în pronunțare

fără a considera necesară punerea, în prealabil, în discuție a problemei expeditorului,

respectiv S.C.A. C.R. și asociații, cu care titularul C.l.A. O.M. (J.C., în prezent)

are semnată o convenție de conlucrare, făcând parte de șapte ani dintre asociații

seniori ai societății de avocați, aspect ce urmează a fi dovedit eu înscrisuri.

Considerându-se că susnumita societate

de avocați nu avea calitate în dosar, se impunea repunerea cauzei pe roi în vederea

solicitării de lămuriri, conform art. 151 C. proc. civ., cu privire la înscrisurile

depuse în combaterea excepției tardivității declarării apelului, eventual și pe

problema calității de reprezentant al apelantei a expeditorului afișat de către

fax.

În mod greșit instanța a considerat că

apelanta avea posibilitatea verificării primirii faxului în termenul de declarare

a apelului (până pe 04 ianuarie 2012), pentru ca, ulterior, aceasta să trimită un

nou fax sau să depună prin poșta/registratură cererea. Rezulta că, în viziunea instanței

de apel, orice metoda ar ft fost folosită pentru transmiterea de documente către

instanța, incertitudinea plana oricum asupra siguranței acesteia și asupra ajungerii

documentelor la destinație.

Numai dacă demersurile apelantei ar fi

avut loc la o distanța mare de timp față de expirarea termenului de apel, „motivarea"

instanței ar fi fost justificată de o reală tardivitate, însă, în cauza de față,

toate cererile au fost formulate și depuse în mai puțin de 2 săptămâni de la expirarea

termenului, care a avut loc imediat după vacanța de iarnă.

Plecând de la o premisă greșită, infirmată

de probele depuse, că apelul a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012, instanța

de apel a ajuns să aplice în mod eronat prevederile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. cu privire la termenul de apel.

Apelanta a solicitat casarea hotărârii

și trimiterea cauzei spre rejudecare, întatcât nu s-a intrat în cercetarea fondului.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri,

fiind depus un înscris, prin fax, din care reiese că doamna avocat O.J.C., fostă

M., colaborează pe bază de contract cu SCA C.R. și asociații din anul 2006 și utilizează

facilitățile de comunicare ale biroului.

Examinând recursul formulat, în raport

de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele

considerente;

Deși recurenta indică, ca temei juridic

pentru calea de atac exercitată, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

făcând referiri la ignorarea dovezilor administrate, la interpretarea acestora într-un

alt sens decât cel lămurit și vădit neîndoielnic ori la aplicarea greșită a prevederilor

art. 284 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că analiza legalității hotărârii

recurate poate fi făcută, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condițiile

în care se invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

transmiterii cererilor și a tuturor actelor de procedură prin fax. Astfel, art.

86 alin. (3) C. proc. civ. prevede că „în cazul în care comunicarea prin agenții

procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia nu este posibilă,

aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau

prin alîe mijloace ce asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii

acestuia“. Este de necontestat ca fax-ul reprezintă un astfel de mijloc tehnic.

Articolul citat se aplică pentru identitate

de rațiune și în cazul comunicării actelor de sesizare a instanțelor judecătorești

de către reclamanți nu doar în cazul comunicărilor de acte de procedură de către

instanța de judecata către justițiabil.

Acest fapt este confirmat în mod expres

de art. 93 alin. (1) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată, pentru aprobarea Regulamentului

de ordine interioară a instanțelor judecătorești emisă de Consiliul Superior al

Magistraturii.

Rezultă, deci, din coroborarea acestor

dispoziții legale că legea permite transmiterea cererilor de judecată și prin fax,

iar, pornind de la această premisă mai rămâne de stabilit în cauza pendinte dacă

mențiunile de pe cererea de apel tipărite de aparatul fax prin intermediul căruia

s-a efectuat transmiterea acesteia reprezintă sau nu o dată certă în sensul

art. 1182 C. civ. raportat la art. 86 alin. (3) C. proc. civ. și art. 94 alin.

(2) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată.

În cazul transmiterii, respectiv comunicării

actelor de procedură legea lărgește în mod expres conținutul noțiunii de dată certă

prevăzută de art. 1182 C. civ., în sensul că enumera și alte cazuri în care data

scripturii private face credința contra terțelor persoane interesate, și anume la

data menționată în evidențele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.

Nu trebuie deci confundată data imprimată

de aparatul fax care efectuează transmiterea actului cu data menționată în evidențele

prestatorului de serviciu ca fiind data la care s-a efectuat realmente transmiterea

fax-ului.

În speță, nu se află la dosar originalul

actului transmis prin fax, care să aibă data imprimată de aparatul fax care efectuează

transmiterea actului, ci doar dovada transmiterii faxului, echivalentă cu confirmarea

prestatorului de serviciu că s-a efectuat transmiterea fax-ului.

Înalta Curte reține că sentința civilă

nr. 1825 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția civilă,

a fost comunicată reclamantei la data de 19 decembrie 2011.

Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ.,

termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

astfel, așa încât acesta se împlinea, în cauza de față, calculat potrivit dispozițiilor

art. 101 alin. (1) C. proc. civ., la data de 04 ianuarie 2012.

Reclamanta a depus, în dovedirea datei

declarării apelului, dovada transmiterii faxului, respectiv raportul transmis prin

fax pentru o pagină către numărul de telefon YYY (ce aparține Tribunalului București),

din care rezultă că actul a fost comunicat, în această modalitate, la data de 28

decembrie 2011, primind și continuarea de primire „OK", de la SCA C.R. și asociații,

societate cu care avocatul reclamantei colaborează pe bază de contract din anul

2006, având și posibilitatea să utilizeze facilitățile de comunicare ale SCA.

Chiar dacă în cuprinsul documentului atașat

în dosarul de apel nu există elemente clare de identificare a conținutului actului

transmis, se deduce însă, din coroborarea cu celelalte acte din dosar (inclusiv

cererea de apel), că reclamanta a exercitat în termen calea de atac împotriva hotărârii

instanței de fond.

Împrejurarea că în perioada 28

decembrie 2011-31 decembrie 2011 nu a funcționat faxul instanței, conform relațiilor

prezentate de Tribunalul București, nu justifică măsura dispusă de Curtea de Apel,

în condițiile în care nu se precizează ora de întrerupere a funcționării, iar, pe

răspunsul de confirmare a transmiterii, indicat mai sus, apare ora de comunicare

ca fiind 11:55 (în perioada celor 8 ore de program).

În cazul în care aparatul nu ar fi funcționat,

pe înscrisul doveditor nu putea fi indicată mențiunea „OK", ci un mesaj corespunzător

de neefectuare a procedurii de comunicare prin fax.

Depunerea unei noi declarații de apel,

înregistrată la 12 ianuarie 2012, cum reține instanța de apel, nu conduce ta concluzia

dovedirii relei credințe a apejantei-reclamante față de probele deja administrate,

în măsura în care aceasta astfel a dorit să-și exercite drepturile procedurale în

cauză.

Reținând toate aceste argumente,

Înalta Curte apreciază că documentul trimis prin fax la 28 decembrie 2011 reprezintă

dovada declarării în termen a apelului, astfel încât în mod greșit instanța de apel

a admis excepția tardivității acestei căi de atac.

În aceste condiții este întemeiat motivul

de recurs din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și, întrucât nu s~a intrat

în cercetarea fondului de către instanța de apel, Înalta Curte, potrivit art. 312

alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC Editura T.A.B.P.

SRL, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Curte

de Apel.

Admite recursul declarat de reclamanta

SC Editura T.A.B.P. SRL împotriva deciziei nr. 6A din data de 17 ianuarie 2013 a

Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează

decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-22
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 105/2016
Asupra cauzei de fața constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 02 martie 2011, reclamanta SC E.T.A.B.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.S.I.M. și SC P. SRL, să se constate că mărfurile comercializate aduc a
ÎCCJ 2016-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 323/2016
anulare înregistrării mărcii. Această excepție a fost soluționată, în sensul admiterii ei - prin sentința civilă nr. 1825 din 26 octombrie 2011 - dispunându-se totodată disjungerea cererii în anularea mărcii, pentru judecata căreia s-a form
ÎCCJ 2013-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5468/2013
tă de societatea pârâtă a fost invocată excepția tardivității cererii în anulare înregistrării mărcii „M.” nr. 069xxx, ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 1825 din 26 octombrie 2011, dispunându-se disjungerea cererii în anularea mărci
ÎCCJ 2014-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2014
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința nr. 1810 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.F. S.P.A., în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2016
clamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză a chematei în garanție SC C., în calitate de pârâtă. Prin Sentința civilă nr. 143 din 23 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis
Sursă