ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4645/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1552 din 15

decembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. 2754/100/2009,

s-a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de

intimatul Primarul Orașului Baia Sprie, s-a dispus respingerea contestației

formulată de petenții K.N., K.B. și S.T. împotriva Dispoziției nr. 349 din 4

martie 2009 emisă de intimatul Primarul Orașului Baia Sprie.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Decizia contestată a

fost comunicată petenților prin avocat la data de 10 aprilie 2009 și plângerea

a fost înregistrată la data de 7 mai 2009 deci cu respectarea termenului legal

de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul plângerii,

instanța a reținut următoarele:

Imobilul în cauză a

fost expropriat în anul 1942, așa cum reiese din înscrierea de sub B1, din C.F.

nr. X Baia Sprie.

În perioada

exproprierii (1942) teritoriul Transilvaniei și al Maramureșului aparținea de

statul maghiar. Pe acest teren, statul maghiar, prin Întreprinderea Minieră de

Stat a construit locuințe pentru mineri.

La data formulării

plângerii, casele sunt locuite de moștenitorii celor care le-au primit de la

întreprinderea la care au lucrat și sunt cumpărate și intabulate pe aceștia, și

anume: la nr. a din Colonia D.V. (denumirea străzii) locuiește familia

numitului D.I., la nr. b, O.E., la nr. c, K.A., iar la nr. d, B.D., case

construite în anul 1944 și folosite pe tot parcursul anilor până în prezent,

ceea ce dovedește că aceste terenuri nu au fost restituite petenților niciodată

după data exproprierii din 1942.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții.

Prin Decizia civilă

nr. 143/A din 14 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a respins apelul declarat de

reclamanți.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că întrucât imobilul în litigiu

a fost supus unei exproprieri anterior datei de 6 martie 1945, care constituie

data începând cu care, în ipoteza unor preluări abuzive sau fără titlu de către

Statul Român devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, în mod corect

prima instanță a reținut că acest act normativ nu este incident, astfel încât

plângerea împotriva dispoziției de respingere pe același temei nu este

întemeiată.

Sfera de cuprindere

în timp a preluărilor abuzive este expres limitată la intervalul 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989, nicio preluare situată temporal anterior sau ulterior

acestui interval neputând face obiectul unei pretenții întemeiată pe

dispozițiile acestei legi.

Este adevărat că la

data de 9 februarie 1974 imobilul a fost preluat de către Statul Român, însă

preluarea s-a făcut de la Întreprinderea Minieră de Stat și nu de la

antecesorul reclamanților.

Critica vizând

nelegala reținere a faptului că topograficele în litigiu nu au făcut obiectul

dezbaterii succesiunii din 1958 s-a considerat a fi nefondată.

Potrivit încheierii

C.F. nr. Y, s-a dispus intabularea certificatului de moștenitor nr. x/1957

eliberat de Notariatul de Stat Baia Mare, în urma dezbaterii succesorale după

defunctul K.S. Dezbaterea succesorală a vizat numere top a, b, c, d și e, în

condițiile în care imobilul ce face obiectul notificării este evidențiat sub

nr. top f, g, h și i.

Reiese că la momentul

dezbaterii succesiunii după antecesorul reclamanților, imobilele ce fac

obiectul notificării nu au fost cuprinse în dezbaterea succesorală, acestea

aflându-se la momentul respectiv în proprietatea Întreprinderii Miniere de

Stat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții K.N., S.T.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 1 iulie 2010.

La termenul de la 6

iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a depus la dosar dovada că

recurentul-reclamant K.N. a decedat la data de 21 ianuarie 2010 și că există

indicii că ar fi decedat și intimata-reclamantă K.B.

La 2 iulie 2013, din

oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 21 octombrie

2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 6 iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor

art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a depus la dosar dovada că

recurentul-reclamant K.N. a decedat la data de 21 ianuarie 2010 și că există

indicii că ar fi decedat și intimata-reclamantă K.B.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 6 iunie 2012, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părțile

nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării

judecății.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile

art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții K.N., S.T. împotriva Deciziei civile nr. 143/A

din 14 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS