ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 784/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 februarie 2014 sub nr. x/2014 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 2.000.000 Euro echivalentul în RON la cursul curent de schimb al BNR, cu aplicarea dobânzii legale, sumă ce reprezintă despăgubiri cu caracter patrimonial și la plata sumei de 500.000 Euro echivalentul în RON la cursul oficial curent de schimb al BNR reprezentând daune cu caracter moral nepatrimonial.

Prin cererea precizatoare reclamantul a arătat că renunță la a mai solicita daune materiale pentru prejudiciul cauzat, ci doar daunele morale apreciate în continuare tot la suma de 500.000 Euro, la cursul oficial de schimb al BNR, daune ce reprezintă prejudiciul cu caracter moral nepatrimonial constând într-o atingere și tulburare a vieții private, a vieții de familie, a demnității și sănătății personale, reclamantul îmbolnăvindu-se cronic datorită presiunilor și stresului cauzat de faptul de a fi tratat ca un infractor, fiindu-i distruse în mod deliberat și culpabil imaginea în societate, bunul renume și munca de o viață.

Prin sentința civilă nr. 66 din 20 ianuarie 2015 Tribunalul București, secția V-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și acțiunea, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că raportându-se la dispozițiile art. 1349 - 1373 din C. civ., în cazul de față nu au fost dovedite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, actele de urmărire efectuate de organele de cercetare penală neputând constitui în sine o faptă ilicită atâta timp cât s-au circumscris cadrului legal.

Prin apelul formulat împotriva sentinței civile mai sus menționate, apelantul-reclamant a susținut că motivarea hotărârii este vădit eronată și denotă neînțelegerea temeiului acțiunii introductive.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia nr. 363-A din 30 mai 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat, reținând în esență temeinicia și legalitatea sentinței apelate în raport de criticile formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate ca fiind pronunțată printr-o greșită aplicare a normelor de drept civil material precum și trimiterea spre rejudecare a dosarului cauzei la instanța de apel.

Recurentul-reclamant își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 1373 alin. (1) și (2), art. 1381 alin. (1) și (2), art. 1385 alin. (1) și (2), art. 1386 alin. (1) și (2), art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) și (2), art. 2517 din noul C. civ., art. 483 - 490 și art. 496.497 noul C. proc. civ.

Intimații-pârâți MINISTERUL AFACERILOR INTERNE și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului și au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția premergătoare din data de 25 august 2016 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a timbra cererea de recurs cu 12.984,25 RON taxă judiciară de timbru.

La data de 7 septembrie 2016, recurentul a formulat, în temeiul art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În susținerea acestei cereri recurentul a invocat incidența dispozițiilor art. 7 și 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, considerând că, față de obiectul dedus judecății, datorează în recurs o taxă judiciară de timbru de 100 RON.

Înalta Curte, prin încheierea pronunțată în camera de Consiliu la data de 27 septembrie 2016, a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare, reținând că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 20 martie 2017 și prin concluziile susținute în ședința din 4 mai 2017, recurentul-reclamant a invocat un nou temei, respectiv dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând instanței să ia act că acțiunea civilă promovată este scutită de taxa judiciară de timbru atât în fond, cât și în căile de atac, fără însă a formula în mod expres o cerere care să o situeze în aria de analiză a O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Decizia în interesul legii nr. VII din 8 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 (prin extrapolare art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aplicabil în speță conform principiului "tempus regit actum"), partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Ideea de principiu care se desprinde din evocata decizie este aceea că orice nemulțumire cu privire la caracterul timbrabil al unei cereri în justiție, a părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare nu poate fi analizată decât în cadrul unei cereri de reexaminare formulate ca atare în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. civ.

În aplicarea principiului cuprins în Decizia nr. VII/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de faptul că cererea de reexaminare nu a fost soluționată pe fond și având în vedere că prin notele scrise depuse la 20 martie 2017 recurenta invocă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în raport de un temei de drept diferit, fără a formula o veritabilă cerere de reexaminare în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va admite excepția de netimbrare, invocată din oficiu, iar recursul reclamantului va fi anulat ca netimbrat, pentru motivele ce se vor arăta.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., neîndeplinirea cerinței de timbrare a recursului prevăzută de art. 486 alin. (2) este sancționată conform alin. (3) al aceluiași articol, cu nulitatea cererii.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Conform art. 197 C. proc. civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat și că recurentul-reclamant nu s-a conformat nici dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 12.984,25 RON, deși i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, față de cele arătate, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorității, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și cum în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că chestiunea prealabilă invocată din oficiu, este întemeiată, sens în care va admite excepția de netimbrare și va anula recursul recurentului-reclamant, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de netimbrare, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 363-A din 30 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 mai 2017.