ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2017

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.12.2012, sub nr. x/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Muzeul Național de Artă al României, solicitând să se dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. x/24.04.1992 la Notariatul de Stat al Sectorului 4 București, pentru cauză de ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul, potrivit dispozițiilor art. 1020 din noul C. civ., precum și restituirea în materialitatea lor a bunurilor ce fac obiectul contractului de donație.

Prin sentința civilă nr. 20570/21.11.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 29.12.2014, sub numărul x/2014.

La termenul de judecată din data de 05.02.2015, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale. Prin sentința civilă nr. 161/05.02.2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, a declinat prezenta cauză spre soluționare către Judecătoria Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul de competență și a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București, secția Civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin sentința civilă nr. 37F/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 795/11.06.2015 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis excepția lipsei calității procesuale a intervenientului Ministerul Culturii și a respins cererea în consecință. A respins acțiunea ca neîntemeiată. A obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel în termen legal reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 259A/2016 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 795/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul pârât Muzeul Național de Artă și intimatul intervenient în nume propriu Ministerul Culturii.

Curtea de apel a reținut că în mod legal și cu respectarea dispozițiilor art. 829 C. civ. instanța de fond a reținut că potrivit contractului de donație încheiat între autoarea reclamantului și Muzeul Național de Artă, singura obligație asumată de donatar a fost aceea ca la momentul expunerii obiectelor de artă să fie indicată proveniența acestora prin menționarea că fac parte din "B.". Din contractul de donație nu rezultă în mod expres obligația de a expune într-un anumit termen respectivele obiecte de artă. Autoarea reclamantului a donat colecția în discuție pârâtului arătând numai că dorește ca prezentarea publică să se facă cu mențiunea "B." iar pârâtul a arătat că este de acord cu această condiție. O eventuală extindere a obligațiilor asumate de părți prin actul de donație ar conduce la înfrângerea voinței defunctei donatoare ceea ce contravine dispozițiilor art. 970 și 977 C. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și apel, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și apel, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că, în mod greșit instanța de fond și de apel a apreciat că recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de revocare a donației pentru ingratitudine, astfel cum acestea sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 831 și următoarele vechiul C. civ.

Arătă recurentul faptul că a indicat cauzele de revocare și anume că bunurile donate nu au fost expuse niciodată din momentul încheierii contractului de donație și până în prezent, precum și faptul că nu s-a respectat mențiunea B.. Ca atare, intimata nu și-a respectat obligațiile asumate prin declarația de acceptare a donației, bunurile donate nefiind expuse spre prezentare publicului și neavând cu atât mai puțin mențiunea "B.".

La termenul de judecată din 03.05.2017, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția tardivității formulării căii de atac a recursului.

Analizând această excepție, Înalta Curte o va admite pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.

Din dispozițiile legale citate rezultă că pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.

În speță, a fost atacată cu recurs decizia civilă nr. 259A/2016 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care a fost comunicată recurentului la 26.04.2016 conform dovezilor aflate la dosar, iar recursul a fost depus la 26.05.2016, prin urmare, termenul legal de declarare a recursului de 15 zile, a fost depășit.

Pe cale de consecință nedepunerea recursului în termenul legal atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și, în consecință va aplica sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. și va constata tardivitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 259A/2016 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2017.