ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 59/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a reclamanții Arta și Precizie S.A. și A. au chemat în judecată pârâții B., C., D., solicitând să se dispună anularea contractului de cesiune de acțiuni atestat de cabinetele de avocat asociate E. sub nr. x/28.09.2009, precum și anularea actelor adiționale subsecvente, repunerea părților în situația anterioară vânzării în temeiul art. 1259 C. civ., stabilirea situației anterioare ca fiind cea de la data de 8.09.2009, și anume momentul când acționarul A. a fost singurul acționar care și-a exercitat dreptul de preemțiune asupra pachetului de acțiuni și singurul care putea achiziționa pachetul de acțiuni dintre acționarii societății, având în vedere ca niciunul dintre acționari nu si-a exercitat acel drept in temeiul art. 1259 C. civ.

Reclamanții au depus o cerere precizatoare prin care au arătat că reclamanții în cauză sunt A. și Artă și Precizie S.A., că prestația concretă la care se solicită obligarea pârâtului B. este aceea de a încheia contractul de cesiune cu singurul acționar care și-a exercitat dreptul de preemțiune, adică dl Dincă, iar capătul b) al cererii este tot o consecință a cererii de repunere în situația anterioară.

S-a precizat că nulitatea cerută este nulitatea absolută, pentru încălcarea actului constitutiv al societății întrucât prin încheierea contractului de cesiune acțiuni au fost încălcate art. 10 din actul constitutiv, art. 1179 pct. 3 și 4, art. 1183, art. 1237, art. 1225, art. 1254, art. 1259 C. civ., art. 8 lit. f) din Legea nr. 31/1990.

Norma de drept încălcată prin înstrăinarea unui număr mai mare de acțiuni decât cel deținut este imperativă și atrage nulitatea absolută (art. 1225 C. civ., art. 91 și urm. din Legea nr. 31/1990).

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul D. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și a reclamantei Artă și Precizie S.A., excepția lipsei de interes a reclamanților, excepția prescripției dreptului la acțiune.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin încheierea din data de 5.06.2014 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei S.C. Artă și Precizie S.A., a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. Artă și Precizie S.A., a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantului A., a admis excepția lipsei de interes a reclamantei S.C. Artă și Precizie S.A., a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive.

Prin sentința civilă nr. 4979 din 16 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâților B., C., D. și a fost obligat reclamantul A. la plata către pârâtul B. a sumei de 4.500 RON și la plata către pârâtul D. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din data de 05.06.2014 și a sentinței civile nr. 4979 din 16 octombrie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta S.C. Artă și Precizie S.A., iar reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 4979 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea din data de 02 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în baza art. 43 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate de reclamanții S.C. Artă și Precizie S.A. și A. până la soluționarea dosarului penal nr. x/2015.

Împotriva încheierii din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă pârâții B. și C. au declarat recurs ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, recurenții-pârâți au arătat, în esență, că, în mod greșit instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2015, întrucât în dosarul penal menționat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem și nu in personam.

Redând conținutul dispozițiilor art. 305 alin. (1) C. proc. pen., recurenții susțin că pentru a fi incident cazul de suspendare prevăzut de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu este suficientă existența unor date în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni și având în vedere că urmărirea penală s-a început doar in rem, nu se poate concluziona faptul că procesul penal ar exercita o influență decisivă asupra soluției ce ar urma să se pronunțe în procesul civil.

Față de aceste aspecte, recurenții apreciază că pentru a fi posibilă suspendarea procesului civil, este necesară începerea urmăririi penale in personam și nu doar in rem și pe cale de consecință nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2015.

Pentru aceste motive, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului și dispunerea reluării judecății cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații-reclamanți S.C. Artă și Precizie S.A. și A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții-pârâți, după primirea întâmpinării, au depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți S.C. Artă și Precizie S.A. și A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 iunie 2016, în unanimitate, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea părților a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 10 iunie 2016.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu, depus la dosar, recurentul-pârât B. a solicitat stabilirea termenului pentru soluționarea recursului, iar intimata-pârâtă S.C. Artă și Precizie S.A. a reiterat excepția nulității recursului.

Prin încheierea din 29 septembrie 2016 s-a respins excepția nulității recursului, s-a admis în principiu recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. și s-a acordat termen la data de 03 noiembrie 2016.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâții B. și C. pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se constată că, deși recurenții nu și-au încadrat criticile în motivele de nelegalitate expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate instituit de prevederile pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va examina hotărârea recurată din perspectiva acestui text legal.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenții au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că în dosarul penal menționat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem și nu in personam.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.

Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Susținerile recurenților-pârâți potrivit cărora în dosarul penal menționat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem și nu in personam, vor fi înlăturate, având în vedere că pentru suspendarea judecății cauzei condiția esențială este ca declanșarea urmăririi penale să fie făcută pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

În cauză, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă anularea contractului de cesiune de acțiuni nr. x și a actelor adiționale la acesta, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Ori, în dosarul nr. x/2015 din cadrul Poliției Sectorului 3 - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile săvârșite tocmai în legătură cu contractul a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, respectiv contractul de cesiune nr. x/28.09.2009.

Contrar susținerilor recurenților, în cauză, instanța de apel în mod legal a dispus suspendarea judecății în temeiul de lege invocat, având în vedere că soluționarea dosarului penal nr. x/2015 din cadrul Poliției Sectorului 3 - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. împotriva încheierii din 02 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. împotriva încheierii din 02 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017.