ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 267.302 RON reprezentând daune interese potrivit art. 15.2 din contractul nr. P-CA 393/13.12.2010, justificate de neîndeplinirea obligației de furnizare a energiei electrice și în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 145.722,97 RON reprezentând daune interese potrivit art. 13.1 alin. (1) din același contract.

Prin sentința nr. 1281/09.06.2015 Tribunalul Prahova a admis cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., a dispus obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta a sumei de 530.096,11 RON cu titlu de daune-interese, precum și la plata către reclamantă a sumei de 14.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu expert.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 188 din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1281/9.06.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. și a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata - reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speța dedusă judecății, instanța a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanta S.C. A. S.A a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 267.302 RON reprezentând daune interese potrivit art. 15.2 din contractul nr. P-CA 393/13.12.2010, justificate de neîndeplinirea obligației de furnizare a energiei electrice și în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 145.722,97 RON reprezentând daune interese potrivit art. 13.1 alin. (1) din același contract.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, acțiunea are ca obiect pretenții în principal în sumă de 267.302 RON și în subsidiar în sumă de 145.722,97 RON, fiind o acțiune evaluabilă în bani în valoare de până la 1.000.000 RON, astfel că se încadrează în textul de lege mai sus evocat.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că în cauză este vorba de o acțiune patrimonială, iar recursul este inadmisibil întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 188 din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.