ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4062/2018

Ședința publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 04.04.2012 sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar B. IPURL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând, ca prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 183.560,17 RON reprezentând daune - interese datorate în baza contractului de prestări servicii nr. x/30.11.2010.

Prin sentința civilă nr. 3216 din 25 martie 2016, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea având ca obiect "pretenții" formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3119 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator special D. și prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva sentinței primei instanțe.

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei daune interese în sumă de 15.210,5 RON.

Împotriva deciziei nr. 3119 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. și recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Prin adresa din 28.06.2018, Tribunalul Prahova a înaintat dosarul cauzei în vederea soluționării recursurilor, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 299 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul Prahova, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 500.000 RON, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 1 și 2 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 1-4 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 1,2,3, și 4 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 3 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Totodată, sunt de reținut dispozițiile art. 4 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curții de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursurilor declarate împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Prahova revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Ploiești, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursurilor și căreia i se va trimite dosarul cauzei pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. și recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3119 din 31 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2018.