ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2434/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să se constate nulitatea absolută a art. 1.3 lit. a) și c), art. 5.1,5.4,5.5 art. 8.2 și a art. 1.2 din Actul adițional nr. x și art. 2 și art. 3 din Actul adițional nr. 2.

Prin sentința nr. 1237 din 12 iunie 2017, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de pârâtă și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată respectiv la plata către pârâtă a sumei în cuantum de 1200 RON reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâta B. S.A..

Prin decizia nr. 163 din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A., împotriva sentinței nr. 1237 din 12 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1237 din 12 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale: clauza înscrisă la art. 1.3. pct. a) și c) - comision de acordare și comision de conversie din contractul de credit nr. x/11.12.2007; clauza înscrisă la art. 5.1. și art. 5.5 din contract - "dobânda creditului" și "dobânda penalizatoare"; clauza înscrisă la art. 1.2. din actul adițional nr. x/5.05.2009 referitoare la marja de 6,1 puncte procentuale pe an; clauza înscrisă la art. 2 din actul adițional nr. x/10.08.2010 la contractul de credit referitoare la comisionul de restructurare/reeșalonare; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în fond în sumă de 2200 RON reprezentând onorariu avocat și onorariu expert și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea căii de atac, desființarea deciziei recurate în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 9 iulie 2018.

Prin încheierea de ședință din 17 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 163 din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., reținând că deși recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să-și precizeze pretențiile, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza valoarea comisioanelor de acordare, de rambursare anticipată, de conversie a creditului, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru datorate.

În urma referatului întocmit la data de 2 noiembrie 2020 a fost fixat termen la 25 noiembrie 2020 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Verificând incidența în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 17 mai 2019, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia perimarea lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în acea instanță.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-reclamante A. privind obligarea recurentei-pârâte B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 500 RON, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 163 din 11 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.A. la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

Cu recurs în termen de 5 de zile de la pronunțarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2020.