ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L., la plata sumei de 215000 RON împrumut acordat și a sumei de 21692,64 RON dobânda aferentă.

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 1308 din 26 iunie 2018, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator C..

Apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. împotriva sentinței nr. 1308 din 26 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 582 din 23 octombrie 2018.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii.

Astfel, susține recurenta-reclamantă, instanța nu a făcut o aplicare corectă și interpretare adecvată a dispozițiilor art. 2158 și art. 280 C. proc. civ.

Totodată, recurenta-reclamantă susține că deși instanța apreciază că nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 2158 C. proc. civ., întrucât nu există un înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, totuși consideră că extrasele de cont și fișa clientului depuse pot reprezenta un început de dovadă scrisă care însă nu se coroborează cu alte probe existente, recurenta-reclamantă considerând că însăși poziția pârâtei poate constitui o acceptare, o recunoaștere a existenței împrumutului.

În opinia recurentei-reclamante toate aceste argumente pot conduce la concluzia că a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, justificându-se admiterea acțiunii.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 3 octombrie 2019 potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 9 octombrie 2019.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul și a acordat termen pentru judecata pe fond a recursului, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că invocarea dispozițiilor acestui text de lege s-a efectuat formal, fără a fi dezvoltate și indicate criticile care pot fi subsumate acestui motiv și, câtă vreme nu s-a demonstrat că hotărârea este nemotivată ori există motive contradictorii sau că au fost reținute motive care nu au legătură cu pricina, instanța supremă nu poate face o analiză a recursului din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Distinct de această concluzie, se constată că soluția este motivată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu există contradictorialitate între motive sau între motive și dispozitiv și nu a fost motivată pe motive străine de natura pricinii, astfel încât nu există temei pentru atragerea efectelor motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta - reclamantă a susținut că instanța de apel nu a aplicat corect și nu a dat o interpretare adecvată dispozițiilor art. 2158 C. civ. (recurenta-reclamantă indicând din eroare C. proc. civ.) și art. 280 C. proc. civ.

Potrivit art. 2158 C. civ. împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de apel a analizat cauza din perspectiva dispozițiilor art. 2158 C. civ. și a reținut, în mod corect, că înscrisurile depuse de către reclamantă nu dovedesc încheierea unui contract de împrumut astfel cum este definit de art. 2158 C. civ.

În ceea ce privește presupusa aplicare greșită a dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a argumentat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor legale menționate, astfel încât, instanța de recurs nu poate efectua o analiză pertinentă.

Din redarea criticilor pe care recurenta -reclamantă și-a sprijinit motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de situația de fapt a cauzei și o reapreciere a probatoriului administrat în cauză.

Or, astfel de critici, doar în mod formal circumscrise prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu corespund exigențelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanței de apel.

În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că recurenta-reclamantă s-a îndepărtat de la dispozițiile menționate de art. 488 punctul 8 C. proc. civ. sub aspectul conținutului său iar prin argumentele aduse s-a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei nr. 582 din 23 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei nr. 582 din 23 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.