ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 489/2019

Asupra plângerii de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC B. SA Galați, anularea Deciziei nr. 257/11.11.2014 de concediere, sancționarea salariaților C., D., E., F. și G. cu amenda penală în cuantumul prevăzut de lege, plata retroactivă a salariului și a tichetelor de masă aferente zilelor de după data de 11.11.2014, recunoașterea dreptului de autor de către pârâta, asupra documentelor elaborate, atât în vederea implementării cât și în vederea dezvoltării Sistemului de control Intern/Managerial, stabilirea unei "mensualități" (prestație lunară) de plată, reprezentând prejudiciul moral și material adus acesteia.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind recunoașterea dreptului de autor de către pârâtă asupra documentației elaborate, atât în vederea implementării cât și în vederea dezvoltării sistemului de control intern/managerial și, în temeiul disp. art. 136 alin. (1) cu referire la art. 132 C. proc. civ., s-a admis excepția necompetenței funcționale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Prin aceeași încheiere din 13 octombrie 2015, instanța a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind amendarea unor salariați și a înființării popririi pe salariile acestora, excepție invocată din oficiu, având în vedere incidența art. 266 din C. muncii, care reglementează jurisdicția muncii "având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de C. muncii, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului" și a respins cele două capete de cerere ca inadmisibile.

Prin Sentința civilă nr. 1257 din 19 noiembrie 2015, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Galați.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2014.

Prin Decizia civilă nr. 236 din 19 aprilie 2016, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-contestatoare A., împotriva Sentinței civile nr. 1257 din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 236 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 22 aprilie 2016 a formulat recurs A.

Prin Decizia civilă nr. 342 din 28 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei civile nr. 236/2016 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 15 ianuarie 2019, A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Petenta a prezentat situația de fapt și soluțiile pronunțate în cauză, fără a indica în concret în ce constă tergiversarea judecării cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Contestația a fost respinsă prin încheierea din data de 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că nu poate fi reținută încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil în această etapă procesuală, întrucât nu este îndeplinită cerința impusă de dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., constând în "neluarea măsurilor stabilite de lege".

Prin urmare, instanța a reținut că recursul a parcurs toate etapele prevăzute de art. 493 C. proc. civ., fiind soluționat într-un termen rezonabil.

Împotriva încheierii din data de 12 februarie 2019, a formulat plângere A., fără a arăta motivele pe care se întemeiază.

Analizând plângerea formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., art. 524 alin. (1), contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, contestația se soluționează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părților.

Scopul reglementării dispozițiilor evocate este acela de a remedia încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, ceea ce presupune ca aceste contestații să fie formulate pe parcursul desfășurării procesului, pentru îndeplinirea cu celeritate a diferitelor acte procedurale.

Or, în speță, procesul a fost soluționat definitiv la 28 februarie 2017, prin Decizia nr. 342 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar contestația privind tergiversarea procesului a fost formulată la 15 ianuarie 2019, la aproape doi ani de la finalizarea litigiului.

Pe de altă parte, soluționarea contestației privind tergiversarea procesului de către instanța învestită cu soluționarea recursului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale imperative enunțate mai sus, instanța constatând că recursul a fost soluționat într-un termen rezonabil și a parcurs toate etapele prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Mai mult, procedura de filtrare a recursului reprezintă un moment procedural în care este examinată admisibilitatea căii de atac, astfel încât nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale avute în vedere de legiuitor în reglementarea contestației privind tergiversarea procesului.

Prin urmare, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., instanța a respins în mod corect ca neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2019.

GGC - GV