ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2019

HOTĂRÂRE

01.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, un număr de reclamanți, printre care și reclamanții A., B., C., au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României și au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună obligarea pârâtei plata salariului de bază și emiterea unor ordine, la nivel maxim cu cel pentru funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale și categorii profesionale, aflat în plată în administrația publică centrală, începând cu 21 decembrie 2016 la zi, conform Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale, plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv acordate, actualizate, indexate și majorate cu indicele de inflație și menținerea acestei modalități de calcul și în continuare până la o eventuală modificare legislativă.

Prezenta cauză a fost disjunsă din cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19 septembrie 2018, în funcție de județul în circumscripția căruia se află Camera de Conturi unde își au locul de muncă reclamanții, formându-se Dosarul nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 7475 din 17 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată și s-a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a acțiunii civile disjunse.

În pronunțarea acestei soluții prima instanță a reținut, în esență, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active și că, în determinarea instanței competente teritorial, sunt incidente dispozițiile art. 210, cele ale art. 269 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 și cele ale Legii nr. 53/2003.

Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu.

Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin Sentința nr. 11 din 21 ianuarie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.

A declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A suspendat judecata cauzei potrivit art. 134 C. proc. civ.

În pronunțarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că în speță sunt incidente prevederile art. 269 alin. (3) C. muncii, cele ale art. 59 C. proc. civ., fiind îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, sens în care s-a apreciat că, în caz de disjungere, instanța de judecată inițial învestită rămâne competentă să soluționeze pretențiile formulate și de acești reclamanți.

Totodată, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 1845/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Sibiu este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 59 C. proc. civ. mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Conform art. 100 alin. (1) C. proc. civ., dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.

În materia conflictelor de muncă instanța competentă teritorial este reglementată de norme cu caracter imperativ.

Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru fiecare dintre reclamanți.

În prezenta cauză cererea fiecărui reclamant împotriva pârâților este una principală, dat fiind faptul că fiecare reclamant urmărește valorificarea unui drept propriu împotriva acelorași pârâți, fiecare dintre reclamanți solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă cu unitatea angajatoare, astfel că, în speță, nu sunt întrunite cerințele art. 59 C. proc. civ. care reglementează coparticiparea procesuală activă.

În temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Reglementările din materia conflictelor de muncă la care s-a făcut trimitere sunt edictate în beneficiul reclamantului, scopul normei fiind acela de a asigura acestuia accesul la o instanță aflată în proximitatea domiciliului, sau după caz, a locului său de muncă.

Întrucât reclamanții din acțiunea disjunsă ce formează obiectul prezentei cauze își au locul de muncă în Sibiu - acesta fiind și motivul ce a justificat măsura disjungerii - instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii este Tribunalul Sibiu.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu.