ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2019

Ședința publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 1 februarie 2018, sub nr. x/2018, mai mulți reclamanți, prin care și A., B. și C. au chemat-o în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 292/2015, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 83/2014, O.G. nr. 137/2000, Constituția, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Directiva nr. 2000/43/CEE, Legea nr. 94/1992, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 71/2015, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 153/2007 și Codul muncii.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că este competent cu privire la reclamanții având locul de muncă în București și a dispus disjungerea cauzei în privința celorlalți reclamanți, printre care și A., B., C. și formarea unui dosar separat, înregistrat pe rolul aceluiași tribunal sub nr. x/2018, acordând termen de judecată la 17 octombrie 2018.

Prin sentința civilă nr. 7491 din 17 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a evocat dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, după care a reținut că, în materia conflictelor de muncă, competența teritorială este exclusivă.

Constatând că domiciliul și locul de muncă al reclamanților sunt situate în județul Hunedoara, Tribunalul București a reținut că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Hunedoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 29 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 35/2019 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara a evocat dispozițiile art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii, după care a constatat că acțiunea introductivă a fost formulată de 59 de reclamanți, în calitate de angajați/foști angajați ai Curții de Conturi a României, aceștia formulând pretenții identice în contradictoriu cu angajatorul. Cum o parte dintre reclamanți au domiciliul în București, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București.

Tribunalul Hunedoara a reținut că drepturile bănești pretinse angajatorului de către reclamanți, în calitate de salariați, se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, astfel încât dispozițiile art. 59 C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile.

În aceste condiții, același tribunal a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii privind coparticiparea procesuală activă, motiv pentru care competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 martie 2019, sub nr. x/2018/a1.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Hunedoara și Tribunalul București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 1 februarie 2018, sub nr. x/2018, mai mulți reclamanți, prin care și A., B. și C., au învestit instanța de judecată cu soluționarea unui litigiu de muncă, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că este competent cu privire la reclamanții având locul de muncă în București și a dispus disjungerea cauzei în privința celorlalți reclamanți, printre care și A., B., C. și formarea unui dosar separat, înregistrat pe rolul aceluiași tribunal sub nr. x/2018, acordând termen de judecată la 17 octombrie 2018, când a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din același act normativ "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că o parte din reclamanții care au învestit instanța cu soluționarea conflictului de muncă aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripția Tribunalului București. În privința acestor reclamanți, Tribunalul București a reținut că este competent teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reține că între drepturile pretinse de reclamanți prin aceeași cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competență în privința reclamanților care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat inițial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

În aceste condiții, în privința cererii formulate de reclamanții A., B. și C. a operat prorogarea legală de competentă în favoarea Tribunalului București, ca efect al formulării acțiunii introductive împreună cu reclamanții al căror domiciliu sau loc de muncă se afla în circumscripția acestei instanțe.

Împrejurarea că Tribunalul București a disjuns ulterior cererea reclamanților din prezenta cauză nu conduce la pierderea competenței sale teritoriale în privința acestei cereri, de vreme ce prorogarea legală de competență a operat chiar la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă comună.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2019.