ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1910/2019

HOTĂRÂRE

24.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1910/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată la data de 03.09.2018, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate de către Biroul Executorului Judecătoresc "D.", în cadrul Dosarului de executare nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 3756/22.05.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B. și C., Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Slatina.

În motivare, instanța a reținut că prezenta cerere are ca obiect contestație la executare, în cadrul executării silite care face obiectul dosarului de executare promovat de intimații A., B. și C..

S-a arătat că prin încheierea din data de 18.07.2018 a Judecătoriei Slatina, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc D., fiind încuviințată executarea silită indirectă, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor A., B. și C., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 995 din 08.09.2014 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1290 din 14.09.2015 a Curții de Apel Pitești.

Or, instanța reține că la momentul începerii executării silite, marcate prin înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc, cel puțin unul dintre debitorii principali avea sediul în circumscripția Judecătoriei Slatina, când erau în vigoare dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) DIN C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina a pronunțat Sentința nr. 3250 din 11.07.2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, invocată din oficiu și a declinat competența cauzei civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

A constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Slatina și Judecătoria Sectorului 5 și a înaintat Dosarul nr. x/2018 către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 711 din C. proc. civ., art. 713 din C. proc. civ., art. 651 din C. proc. civ., precum și a art. 112 din C. proc. civ., față de care a constatat că, în cauză, există mai multe instanțe de executare competente față de sediile debitorilor: Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Pitești și Judecătoria Sectorului 5.

În aplicarea normelor de competență teritorială citate anterior, instanța a constatat că, în speță, executarea silită a fost începută prin BEJ D., care a solicitat mai întâi încuviințarea executării silite la Judecătoria Slatina, având în vedere dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., deoarece creditorii aveau calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Așadar, a arătat instanța, executorul judecătoresc nu avea posibilitatea introducerii cererii la Judecătoria Râmnicu Vâlcea și nici la Judecătoria Pitești (aceasta aflându-se în circumscripția aceleiași curți de apel - Curtea de Apel Pitești - debitor în cauză). Executorul era obligat să aleagă fie judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiției, fie o instanța egală în grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește debitorul Ministerul Justiției, acesta își are sediul în sectorul 5, București, astfel că este îndreptățit să introducă contestația la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, întrucât asupra acestei instanțe nu planează o suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, în sensul art. 127 din C. proc. civ. (creditorii sau debitorii neavând calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în cadrul acestei instanțe).

Întocmai cum creditorii au avut dreptul de a alege instanța competentă pentru pornirea executării silite, în același mod și debitorul își poate alege instanța de executare competentă pentru soluționarea contestației la executare.

Prin urmare, contestația la executare se putea introduce la oricare dintre instanțele de executare, așa cum a ales contestatorul Ministerul Finanțelor, și nicidecum la Judecătoria Slatina care a fost aleasă de executor în considerarea faptului că intimații-creditori sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc D., creditorii A., B., C. au solicitat executarea silită a debitorilor Ministerul Justiției - cu sediul în București, Str. x, Curtea de Apel Pitești - cu sediul în Pitești, județul Argeș, Tribunalul Vâlcea - cu sediul în Râmnicu Vâlcea, Scuarul Revoluției, nr. x, județul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice - cu sediul în București, Str. x, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 995 din 08.09.2014 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1290 din 14.09.2015 a Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din data de 18 iulie 2018 a Judecătoriei Slatina pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc D., fiind încuviințată executarea silită indirectă, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor A., B. și C., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 995 din 08.09.2014 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1290 din 14.09.2015 a Curții de Apel Pitești.

Prin contestația la executare formulată la data de 3 septembrie 2018 și înregistrată sub nr. x/2018 la Judecătoria Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate de către BEJ "D.", în cadrul Dosarului de executare nr. x/2018.

În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cazul pluralității de debitori cu domicilii diferite, se aplică, prin analogie, dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Slatina de către executorul judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 din C. proc. civ., creditoarele au ales între instanțele deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de executare.

Alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ. prevede că: instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză există o instanță de executare stabilită - Judecătoria Slatina - instanță care prin încheierea din camera de consiliu din 18 iulie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a încuviințat executarea silită.

În interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., reiese că Judecătoria Slatina (instanță de executare) este competentă să soluționeze și contestația la executare.

În consecință, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.