ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1495/2019

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată la data de 3 septembrie 2018 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2018, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2018 al BEJ E..

În fapt, contestatorul a arătat, în esență, că executorul a încălcate prevederile art. 667 din C. proc. civ., necomunicând încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, a titlului executoriu și a somației, procedând direct la comunicarea încheierii prin care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar plata sumelor datorate de debitori conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în O.U.G. nr. 103/2013.

La data de 28 septembrie 2018, intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executate.

Prin Sentința civilă nr. 265 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București și s-a declinat competenta de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Soluționând excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București, instanța a reținut că în dosarul de executare silită nr. x/2018 al BEJ E. executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Slatina (Încheierea din 18 iulie 2018 în dosarul nr. x/2018), nu numai împotriva Ministerului Justiției (ce are sediul în București, în raza Curții de Apel București), dar și împotriva altor doi debitori, Tribunalul Vâlcea și Curtea de Apel Pitești, ale căror sedii se afla într-o circumscripție diferită.

În condițiile aplicării art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea creditorilor de grefieri la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina a pronunțat Sentința civilă nr. 2136 din data de 9 mai 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că executarea silită a fost începută prin BEJ E. care a solicitat mai întâi încuviințarea executării silite la Judecătoria Slatina, având în vedere disp. art. 127 noul C. proc. civ. deoarece creditorii sunt grefieri din Râmnicu Vâlcea, iar, în raport de disp. art. 651 Noul C. proc. civ., instanța de executare este cea de la sediul debitorului, și nu cea de la sediul creditorului.

Cum debitorii sunt din Pitești pentru Curtea de Apel Pitești, din Râmnicu Vâlcea pentru Tribunalul Vâlcea și din București pentru Ministerul Finanțelor Publice, contestația la executare se putea introduce la una dintre aceste instanțe de executare, așa cum a ales contestatorul, și nicidecum la Judecătoria Slatina care a fost aleasă de executor în considerarea faptului că intimații-creditori sunt grefieri la Râmnicu Vâlcea.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 3 septembrie 2018 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2018 al BEJ E..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, executarea silită este îndreptată împotriva debitorilor Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Justiției, aceștia având calitatea de pârâți în sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un Dosar unic de executare silită, cu nr. x/2018, deschis la Biroul executorului judecătoresc E..

Cei trei debitori au sedii diferite, sediul Curții de Apel Pitești fiind situat în Pitești, al Tribunalului Vâlcea în Vâlcea, iar cel al Ministerului Justiției fiind situat în București.

Pentru acest motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Sectorului 5 București sau Judecătoriei Pitești, cât și Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, această din urmă instanță fiind instituția la care creditorii funcționează ca grefieri.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, pentru identitate de rațiune, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia" ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți, respectiv prevederile art. 16 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, contestatorul a ales între mai multe instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere că debitorul - contestator are sediul în București, str. x, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect "conflict de competență - contestație la executare - Noul C. proc. civ..", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL