ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6927/2012

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 7856 din 4 noiembrie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantele C.V. și C.G.L. împotriva Deciziei nr. 132/A

din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care a fost

menținută.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia nr. 132/A pronunțată la 6 decembrie

2010 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare

și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Satu Mare.

A modificat în parte

Sentința civilă nr. 1281/D din 30 iunie 2010 a Tribunalului Satu Mare, în

sensul că a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamantelor C.V. și

C.G.L., în temeiul Legii nr. 221/2009, de la 200.000 euro, la suma de 157.000

euro, plătibili în moneda națională la cursul din ziua plății.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantele C.V. și C.G.L. împotriva sentinței

tribunalului.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

La data de 22 martie

2012, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Satu Mare a formulat contestație, solicitând

anularea Deciziei nr. 7856 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție pe motiv că în mod eronat reclamantele au declarat recurs față de

valoarea obiectului litigiului, prin raportare la dispozițiile art. 282

2

C. proc. civ., învederând faptul că despăgubirile au fost acordate de instanțe,

în temeiul dreptului comun, respectiv a art. 998 - 999 C. civ., și nu al legii

speciale nr. 221/2009, astfel că „instanța de recurs trebuia să constate că

aceste hotărâri sunt supuse căii de atac a apelului" și să recalifice

recursul, ca fiind apel.

Contestatorul a

susținut astfel că instanța de recurs a privat-o în acest mod de posibilitatea

de a uza de încă o cale de atac, împrejurare ce i-a îngrădit nelegal dreptul la

judecată și a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea (anularea)

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în apel, la secția

civilă a Curții de Apel Oradea, cu consecința respingerii acțiunii.

Contestația în

anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce

succed:

Reglementată de

legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare a propriei hotărâri,

contestația în anulare este deschisă părții care o exercită pentru motivele

strict și limitativ determinate de art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau

neregularitatea procedurii de citare), precum și de art. 318 din același cod

(greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), cu condiția

expres prevăzută de art. 317 alin. (1) din cod, text procedural care stipulează

că „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru

motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului".

Ca atare, contestația

în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce

în cadrul căii ordinare de atac deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în

cadrul căii ordinare reprezintă o condiție esențială, de admisibilitate a

contestației în anulare de drept comun.

Cât privește

interpretarea sintagmei „motivele să nu fi putut fi invocate pe calea apelului

sau recursului", în cazul concret dedus judecății, raportat la această

condiție, contestația în anulare nu este admisibilă dacă partea care o exercită

avea posibilitatea să formuleze critici prin exercitarea apelului sau recursului

și, cu toate acestea, nu a făcut-o. Aceasta înseamnă, în conturarea

caracterului subsidiar al contestației în anulare, că partea care uzează de

această cale extraordinară de retractare nu are un drept de opțiune între o

cale de atac de reformare și calea de atac de retractare.

Așa fiind, greșita

calificare a căii de atac și nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor

legale invocate în speță, chiar dacă ar fi reale, nu ar putea justifica

admiterea căii extraordinare de atac de retractare

În speța dedusă judecății,

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția generală de

admisibilitate, așa încât contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a

fi respinsă, în considerarea caracterului subsidiar al acestei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Deciziei nr. 7856 din 4 noiembrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ