ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6927/2012

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 7856 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele C.V. și C.G.L. împotriva Deciziei nr. 132/A din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care a fost menținută. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia nr. 132/A pronunțată la 6 decembrie 2010 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare. A modificat în parte Sentința civilă nr. 1281/D din 30 iunie 2010 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamantelor C.V.

și C.G.L., în temeiul Legii nr. 221/2009, de la 200.000 euro, la suma de 157.000 euro, plătibili în moneda națională la cursul din ziua plății. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele C.V. și C.G.L. împotriva sentinței tribunalului. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, care nu contravin prezentei decizii. La data de 22 martie 2012, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare a formulat contestație, solicitând anularea Deciziei nr. 7856 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe motiv că în mod eronat reclamantele au declarat recurs față de valoarea obiectului litigiului, prin raportare la dispozițiile art. 282 2 C. proc.

civ., învederând faptul că despăgubirile au fost acordate de instanțe, în temeiul dreptului comun, respectiv a art. 998 - 999 C. civ., și nu al legii speciale nr. 221/2009, astfel că „instanța de recurs trebuia să constate că aceste hotărâri sunt supuse căii de atac a apelului" și să recalifice recursul, ca fiind apel. Contestatorul a susținut astfel că instanța de recurs a privat-o în acest mod de posibilitatea de a uza de încă o cale de atac, împrejurare ce i-a îngrădit nelegal dreptul la judecată și a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea (anularea) deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în apel, la secția civilă a Curții de Apel Oradea, cu consecința respingerii acțiunii.

Contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare a propriei hotărâri, contestația în anulare este deschisă părții care o exercită pentru motivele strict și limitativ determinate de art. 317 C. proc. civ.

(necompetență sau neregularitatea procedurii de citare), precum și de art. 318 din același cod (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), cu condiția expres prevăzută de art. 317 alin. (1) din cod, text procedural care stipulează că „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului". Ca atare, contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiție esențială, de admisibilitate a contestației în anulare de drept comun.

Cât privește interpretarea sintagmei „motivele să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului", în cazul concret dedus judecății, raportat la această condiție, contestația în anulare nu este admisibilă dacă partea care o exercită avea posibilitatea să formuleze critici prin exercitarea apelului sau recursului și, cu toate acestea, nu a făcut-o. Aceasta înseamnă, în conturarea caracterului subsidiar al contestației în anulare, că partea care uzează de această cale extraordinară de retractare nu are un drept de opțiune între o cale de atac de reformare și calea de atac de retractare.

Așa fiind, greșita calificare a căii de atac și nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale invocate în speță, chiar dacă ar fi reale, nu ar putea justifica admiterea căii extraordinare de atac de retractare În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția generală de admisibilitate, așa încât contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, în considerarea caracterului subsidiar al acestei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Deciziei nr. 7856 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ