ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4464/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 409 din 5 martie 2013 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată de

C.C. împotriva Deciziei nr. 2271 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs contestatorul C.C. susținând că hotărârea pronunțată

în contestația în anulare este nelegală și fără niciun temei legal.

Înalta Curte constată

că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea

argumentelor ce succed:

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, conform art. 320

alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, iar potrivit art.

377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs în soluționarea unei contestații în anulare este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare

declarată împotriva unei decizii a unei instanțe de recurs, motiv pentru care

este irevocabilă potrivit art. 320 alin. (3) raportat la art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea

recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se

chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în

aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât

cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității

acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea ce

face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este

irevocabilă, conform art. 320 alin. (3) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs în soluționarea unei

contestații în anulare, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând

a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva Deciziei nr. 409

din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV