ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4464/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 409 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată de C.C. împotriva Deciziei nr. 2271 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul C.C. susținând că hotărârea pronunțată în contestația în anulare este nelegală și fără niciun temei legal. Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed: Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs în soluționarea unei contestații în anulare este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare declarată împotriva unei decizii a unei instanțe de recurs, motiv pentru care este irevocabilă potrivit art. 320 alin. (3) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 320 alin. (3) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs în soluționarea unei contestații în anulare, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva Deciziei nr. 409 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV