ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1994/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1994/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.11.2014 de reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență, prin administrator special B., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat anularea Deciziei nr. 1.891/30.06.2014, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; anularea Deciziei de Impunere nr. x/08.01.2014, și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/08.01.2014, anularea dobânzilor/majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere aferente TVA, calculate în aceste acte de impunere, în sumă de 10.663.330 RON.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 273 din 11 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității de reprezentant și în consecință a anulat ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate de reprezentant acțiunea formulată în numele SC A. SRL, de administrator special B.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs SC A. SRL, prin administrator special B.
Cu privire la excepția tardivității recursului
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ:
"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 16 mai 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 21 februarie 2017.
Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Potrivit art. 186 din C. proc. civ., republicat:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
În cauză nu s-a invocat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge recursul formulat de SC A. SRL, prin administrator special B., împotriva Sentinței nr. 273 din 11 mai 2015, a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.