ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2017 a Administrației pentru Contribuabili Mijlocii constituite la nivelul Regiunii Cluj, până la soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere menționate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 226/2017 din 16 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj, privind Decizia de impunere nr. x din 31 martie 2017.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, rejudecând cauza, să se admită cererea de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios fiscal.

Recurenta reclamantă a prezentat un scurt istoric prin care a arătat faptul că societatea a făcut obiectul unei investigații fiscale, la finalul căreia s-au stabilit în sarcina obligații de plată de aproximativ 3 milioane de euro, avându-se în vedere doar comportamentul partenerilor comerciali.

În cuprinsul motivelor de recurs s-a arătat că judecătorul fondului în mod nelegal a respins cererea de suspendare a actului administrativ, motivat de faptul că nu ar fi fost îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât a depus, la dosarul cauzei, în ședința publică din data de 16 iunie 2017 somația și titlul executoriu, în confirmarea susținerilor sale privind realitatea și iminența executării silite.

Reiterează în fața Înaltei Curți, susținerile făcute în fața instanței de fond, respectiv faptul că punerea în executare a deciziei de impunere, cu o valoare de peste 13 milioane RON, ar pune societatea în imposibilitatea de a-și onora obligațiile din contractele de muncă încheiate cu angajații societății, existând premisele serioase ca cei 336 de salariați să trebuiască să fie concediați. Totodată, societatea are obligații de plată importante din creditul pe termen lung cu B. în valoare de 9.415.960 RON și cu C. în valoare de 5.288.000 euro.

A mai susținut că societatea este un bun contribuabil, fără datorii la bugetul de stat sau bugetul Fondului pentru Mediu și cu toate obligațiile fiscale plătite la zi.

La data de 23 ianuarie 2019 recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat, având în vedere admiterea acțiunii pe fond prin Sentința nr. 213/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv să se admită recursului și casând sentința să se admită cererea de suspendare până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă A. SRL a mai depus la dosar note de ședință suplimentare, înscrisuri.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a depus întâmpinare, prin care fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2017 a Administrației pentru Contribuabili Mijlocii constituite la nivelul Regiunii Cluj.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunțării instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ în discuție.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, fondul acțiunii în anulare a fost soluționat, prin Sentința civilă nr. 213/2018 din 14 septembrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, dispunând următoarele:

"Admite acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Anulează pct. 1 din decizia de soluționare a contestației fiscale nr. 391 din 26 octombrie 2017 emisă de pârâta de rândul 2.

Anulează parțial decizia de impunere nr. x din 31 martie 2017 emisă de pârâta de rândul 1 respectiv pentru suma de 13.525.277 RON.

Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 58.352,56 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea pentru cheltuielile de judecată în ceea ce privește suma de 10.829 RON onorariu expert asistent și 50 RON taxă judiciară de timbru."

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs vizând nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 226/2017 din 16 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT