ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 septembrie 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat a) anularea Deciziei de impunere nr. x din 4 iulie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 4 iulie 2014, în sensul înlăturării constatărilor și concluziilor ANAF, precum și a sumelor stabilite în sarcina societății cu titlu de 769.141 RON impozit pe profit; 391.597 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 115.371 RON penalități de întârziere aferente impozitului pe profit; 2.019.943 RON taxă pe valoare adăugată; 1.206.714 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; 295.532 RON penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; b) anularea Deciziei nr. 215 din 31 martie 2015 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca privind soluționarea contestației; c) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 34/2016 din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant și a fost anulată acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate de reprezentant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență B., fiind invocat, în susținerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a arătat că cererea introductivă a societății comerciale a fost formulată prin asociatul unic și administratorul acesteia, iar prin adresa nr. x din 5 februarie 2016, depusă la dosarul instanței de fond, Cabinetul Individual de Insolvență B. a arătat că își însușește și susține acțiunea demarată de reprezentantul statutar ce vizează anularea actelor administrativ-fiscale.

Astfel, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant a societății, întrucât actul înaintat de lichidatorul judiciar este suficient pentru ca cererea reclamantei să fie soluționată pe fondul cauzei.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca s-a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, Înalta Curte reține că, întrucât din punct de vedere juridic, ceea ce nu se probează este identic cu ceea ce nu există (idem est non esse et non probari), lipsa dovezii calității de reprezentant înseamnă chiar lipsa acestei calități, respectiv introducerea cererii de chemare în judecată de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al reclamantei, iar sancțiunea aplicabilă este cea prevăzută de art. 82 alin. (1) noul C. proc. civ., respectiv anularea cererii de chemare în judecată.

Chiar dacă este întemeiată susținerea recurentei referitoare la efectele retroactive produse de ratificarea unui mandat, Înalta Curte reține că acesta nu a combătut și argumentele instanței de fond conform cărora introducerea unei acțiuni în contencios fiscal este o atribuție exclusivă a lichidatorului judiciar, ceea ce exclude reprezentarea acestuia de către o altă persoană și, ca urmare, nu sunt aplicabile regulile proprii mandatului.

Ca urmare, însușirea acțiunii de către lichidatorul judiciar al reclamantei nu poate fi privită ca o ratificare a unui mandat, ci doar ca o cerere de chemare în judecată de sine-stătătoare. Or, recurenta nu a contestat nici aserțiunea instanței de fond referitoare la introducerea acestei cereri peste termenul legal.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva Sentinței civile nr. 34/2016 din data de 8 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT