ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 49/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 49/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cererii de recuzare, precum și asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a suspendat, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea recursului privind pe recurenta H. și intimatele S.C. A. S.A., S.C. B. S.R.L. prin curator special C. și D. SPRL administrator judiciar al S.C. B. S.R.L.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta H.
Prin Încheierea din 21 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, formulată de petenta H.
Având în vedere că la termenul de judecată din 26 mai 2016, recurenta a formulat cerere de recuzare a completului de judecată C3, s-a dispus înaintarea spre competentă soluționare completului imediat următor, respectiv C5 și, conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului până la soluționarea cererii de recuzare.
Prin încheierea din data de 21 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a completului C3, formulată de petenta H.
Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2017, recurenta H. a formulat pentru a doua oară cerere de recuzare împotriva completului de judecată C3, format din domnii judecători E., F. și G., pentru aceleași motive.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (4) vechiul C. proc. civ., care stabilesc că, "cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluționează de instanța în fața căreia au fost formulate", raportat la art. 28 alin. (3) din același cod, care prevăd, în mod expres, faptul că " pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător", Înalta Curte reține că, fiind vorba despre o a doua cerere de recuzare, pentru aceleași motive, completul C3 este legal învestit cu soluționarea acesteia, apreciind că este competent să soluționeze și cea de-a doua cerere de recuzare, pe care, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (3) C. proc. civ., o va anula ca netimbrată, urmând a se pronunța pe cererea de recurs.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu referire la art. 20 alin. (1) din aceeași lege, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Dispozițiile art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru stabilesc că: "cererea de recuzare în materie civilă se taxează cu 4 RON".
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.
Prin urmare, constatând că petenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 RON, aferente cererii de recuzare, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și, pe cale de consecință, să dispună anularea cererii formulate de recurenta H. privind recuzarea completului de judecată C3, format din domnii judecători E., F. și G., ca netimbrată.
Analizând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, așa cum a fost modificată, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din Normele de aplicare ale a acestui act normativ, alături de art. 9 din O.G. nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului rezultă că recurenta nu a timbrat anticipat recursul. Totodată, prin încheierea din 21 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de petenta H., iar împotriva acestei încheieri petenta nu a formulat cerere de reexaminare.
Prin urmare, conform dovezilor de citare de la dosar recurs, recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din 18 ianuarie 2018, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2018, Înalta Curte a constatat că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare, procedural comunicată și, întrucât în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, în consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurenta H. București.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta H. București împotriva încheierii din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2018.