ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind recuzarea completului de judecată C5 investit cu soluționarea contestației în anulare ce formează obiectul dosar nr x/2016, complet compus din doamnele judecător B., C. și domnul judecător D..

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L. București.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 6.1 și art. 13 CEDO și art. 20 alin. (2) alin. (2), art. 11 din Constituția României.

În susținerea cererii, contestatoarea a arătat că cererea de recuzare a fost anulată ca insuficient timbrată în mod greșit, având în vedere lipsa timbrului judiciar.

Contestatoarea mai susține că instanța nu a pus în vedere completarea taxei de timbru.

Dintr-un alt punct de vedere, timbrul judiciar potrivit dispozițiilor O.G. nr. 32/1995 nu este datorat, întrucât cererea de recuzare nu este o cerere de chemare în judecată, nici în fond, nici în calea de atac, asfel încât dispozițiile actului normativ evocat nu sunt incidente.

Contestatoarea mai susține că pentru termenul de judecată din 13 aprilie 2016 procedura de chemare în judecată a părții nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, apreciind că instanța avea obligația de a comunica petentei taxa judiciară de timbru, sintagma chemare a părții trebuie înțeleasă nu doar cu privire la citare, ci și la îndeplinirea tuturor actelor de procedură pe care legea le impune instanței sau le permite părții.

În raport de aceste considerente, contestatoarea apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 6 .1 și art. 13 din CEDO și solicită admiterea cererii, anularea încheierii și acordarea unui termen pentru rejudecarea cererii de recuzare.

Contestația în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că cererea de față a fost formulată împotriva unei încheieri prin care s-a anulat ca insuficient timbrată cererea de recuzare formulată de petenta S.C. A. S.R.L..

Prin cererea de față s-au invocat dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că obiect al contestației în anulare de drept comun îl poate forma numai o hotărâre care se încadrează în categoria irevocabilă. Pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se aprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac, apelul sau recursul. Ori de câte ori partea are acces la apel și recurs, ea nu poate uza de exercițiul contestației în anulare.

De asemenea, textul are în vedere nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la citare doar în cazurile în care legea impune soluționarea cauzei cu citarea părților. Prin urmare, legea nu vizează acele situații în care, potrivit unor reguli derogatorii de la dreptul comun, litigiul se soluționează fără citarea părților.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.

Conform art. 31 alin. (1) C. proc. civ., instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără citarea părților și ascultând pe judecătorul recuzat.

Cu privire la admisibilitatea contestației în anulare de drept comun, în aeastă situație, se va reține că este inadmisibilă contestația în anulare împotriva unei încheieri premergătoare pronunțată într-o cerere de recuzare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., coroborat cu art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, prin prezenta cale extraordinară de atac a fost atacată o încheiere pronunțată într-un incident procedural, prin care a fost anulată ca insuficient timbrată o cerere de recuzare, hotărâre irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

Fără a distinge asupra soluției pronunțată în cererea de recuzare, de anulare a acesteia având în vedere neîndeplinirea cerințelor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte constată că este inadmisibilă exercitarea contestației în anulare împotriva hotărârii de recuzare, aceasta putând fi atacată o dată cu fondul cauzei prin intermediul căilor ordinare de atac.

În oricare situație, normele procedurale referitoare la incompatibilitate nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, cale de atac, de retractare, admisibilă numai pentru cazurile prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.

Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare de față, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 alin. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata E. împotriva încheierii din 13 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.