ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva membrilor Completului de judecată nr. 2 compus din doamnele judecător B. și C. și domnul judecător D., constituit în ședința publică de la 17 octombrie 2018.

Împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul x/2015, recurentul-reclamant A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., cerere de reexaminare, recalificată la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2018, ca fiind contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susținând că soluția dată asupra cererii de recuzare este nelegală, fiind rezultatul unei erori materiale.

La termenul de azi, 27 noiembrie 2018, Înalta Curte a luat act de recalificarea cererii de față ca fiind o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii de contestație în anulare, s-au arătat următoarele:

În esență, se arată că a fost luată în mod greșit măsura anulării cererii de recuzare ca netimbrată, reținându-se o situație de fapt diferită de cea care rezulta din dosar. Astfel, cererea de recuzare a fost formulată în ședința din 17 octombrie 2018 de parte prin reprezentant și în forma scrisă ulterior în aceeași zi, depunându-se 3 chitanțe în original privind taxele de timbru aferente recuzărilor. Cererea de recuzare scrisă în care s-au indicat motivele a fost depusă la data de 17 octombrie 2018 ora 12:45 și nu cum în mod eronat se susține în cuprinsul încheierii recurate, la data de 30 octombrie 2018; la acea dată, a fost depusă precizarea la cererea de recuzare din forma scrisă de la data de 17 octombrie 2018. acest aspect rezultă din înregistrarea ședinței de la data de 17 octombrie 2018, înregistrarea olografă a funcționarei de la registratura generală, registrul cu mențiunea înregistrării la data de 17 octombrie 2018. cererea de recuzare și cele trei chitanțe scanate au fost depuse prin email la orele 12:29 în aceeași zi. La data de 9 noiembrie 2018, a primit încheierea recurată, fără mențiunea că este definitivă sau că există vreo cale de atac de reformare sau de retractare sau calea de atac a reexaminării, conform art. 425 din C. proc. civ.

Se invocă faptul că în mod eronat a fost anulată cererea ca netimbrată și că partea a înțeles să formuleze și recurs împotriva acestei încheieri. Prin cererile depuse la data de 26 noiembrie 2018, contestatorul a depus precizări ale cererii de reexaminare formulată inițial, în cadrul căreia a invocat excepția de neconvenționalitate și prevalența aplicării art. 6 și 14 din CEDO raportat la aplicabilitatea art. 200 alin. (5) din C. proc. civ. și a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prev. art. 12

1

din Legea nr. 76/2012 cu referire la art. 200 alin. (5) și art. 197 din C. proc. civ. și art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 51 și următoarele din C. proc. civ., art. 197 și 200 din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 1 alin. (5), (21), (53) cu referire și la art. 16, art. 126 alin. (2), art. 129 din Constituție și art. 6 și 14 din CEDO.

Ca urmare a recalificării de la termenul de azi, 27 noiembrie 2018, a cererii de față ca fiind o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., partea a arătat că nu își mai menține excepțiile invocate prin cele două cereri depuse la dosar.

Analizând admisibilitatea contestației în anulare de față, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prev. art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

În cadrul contestației în anulare speciale, condiția de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia și este aceea de a privi hotărâri ale instanței de recurs, cu privire la care legea nu exclude în mod expres toate căile de atac sau cu privire la care legea nu suprimă în mod expres calea de atac a contestației în anulare.

Noțiunea de "hotărâre" prevăzută de art. 503 din C. proc. civ. trebuie avută în vedere într-un sens larg, cuprinzând și unele încheieri judecătorești pe care instanța le pronunță independent de o hotărâre de fond, conform art. 424 alin. (5) din C. proc. civ.. Astfel, încheierea atacată cu cererea de contestație în anulare de față se încadrează la această noțiune.

Încheierea atacată în cauza de față are ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare a întregului complet de recurs, soluția fiind aceea de anulare a acestei cereri ca netimbrată.

Conform prev. art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Pe de o parte, recursul în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare nu este soluționat definitiv; pe de altă parte, se află pe rolul instanței supreme, neexistând instanță ierarhic superioară. Astfel, partea contestatoare nu se află în niciuna din ipotezele care deschid calea de atac de reformare a recursului (nu se află nici în fața primei instanțe și nici nu există o instanță ierarhic superioară celei supreme). De asemenea, legea nu prevede că încheierea de respingere a unei cereri de recuzare formulate în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție nu este supusă niciunei căi de atac și nici nu a exclus explicit calea de atac a contestației în anulare.

Lipsa mențiunii din dispozitivul încheierii atacate cu privire la caracterul definitiv al încheierii nu atrage consecințe juridice, câtă vreme conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În fine, anularea ca netimbrată a cererii de recuzare se încadrează la noțiunea de respingere a acesteia în sens larg, fiind aplicabile aceleași dispoziții legale mai sus citate.

Ca atare, se constată faptul că este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de contestație în anulare întemeiată pe prev. art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Analizând temeinicia contestației în anulare de față, Înalta Curte constată următoarele:

Acest motiv de contestație în anulare specială are în vedere situația în care s-au produs erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale hotărârii atacate, care au avut drept consecință soluționarea greșită. Pe calea contestației în anulare, poate fi invocată numai o eroare materială esențială, adică o eroare care a determinat pronunțarea unei soluții greșite față de actele existente la dosar. Instanța trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă deoarece, față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment, se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei erori materiale.

Ceea ce se invocă prin contestația în anulare de față este greșita anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, cu toate că la dosar se regăseau chitanțele de plată a taxelor de timbru.

Din cercetarea dosarului de recurs, se constată că la termenul din 17 octombrie 2018, recurentul-reclamant a formulat oral cererea de recuzare a întregului complet de judecată, iar ca urmare a acesteia, dosarul a fost trimis la completul următor în vederea soluționării cererii de recuzare; totodată, s-a pus în vedere recurentului-reclamant prin reprezentant să formuleze în scris și să indice motivul de recuzare pentru fiecare membru al completului de judecată și să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare.

Ulterior, recurentul-reclamant a depus prin serviciul registratură, cu mențiunea efectuată de serviciul registratură "primit, 17 octombrie 2018, ora 12:51", cererea de recuzare scrisă și a atașat acesteia în original chitanțele seria x nr. x din 17 octombrie 2018, seria x nr. x din 17 octombrie 2018 și seria nr. x din 17 octombrie 2018 emise de Poșta Română Direcția Venituri Buget Local Sector 2, fiecare în cuantum de câte 100 RON .

De asemenea, prin emailul din 17 octombrie 2018 ora 12:29, recurentul-reclamant a trimis pe cale de poștă electronică cererea scrisă de recuzare și cele trei chitanțe în format electronic, ce au fost imprimate și atașate la dosarul cauzei .

Deși în mod evident, depunerea acestor înscrisuri a fost ulterioară redactării încheierii de ședință de la data de 17 ianuarie 2018 (în aceeași zi, însă), în mod eronat aceste înscrisuri au fost cusute la dosar și numerotate anterior încheierii din data de 17 octombrie 2018 .

Ulterior, prin emailul din 30 octombrie 2018 ora 11:10, recurentul-reclamant a trimis pe cale de poștă electronică o precizare a cererii de recuzare .

Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 1 noiembrie 2018 în dosar nr. x/2015, s-a constatat că recurentul-reclamant A. a depus, la 30 octombrie 2018, cererea de recuzare în formă scrisă, fără, însă, a atașa și taxa judiciară de timbru. De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar, conform art. 197 C. proc. civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia. În aceste condiții, față de neîndeplinirea de către recurent a obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, este incidentă, conform art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea anulării cererii de recuzare, împrejurare de natură a face inutilă expunerea și analiza în fond a cererii de recuzare, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, urmare a erorii materiale ce reiese cu prisosință din cele de mai sus, instanța nu a observat faptul că cererea depusă la data de 30 octombrie 2018 nu era decât o precizare a cererii de recuzare ce fusese depusă în scris la data de 17 octombrie 2018, după terminarea ședinței de judecată și că cererea din 17 octombrie 2018 era și legal timbrată, conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, constatând că soluția de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare a fost rezultatul unei erori materiale, în temeiul art. 508 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, va anula încheierea din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 și va dispune rejudecarea cererii de recuzare la termenul din 27 noiembrie 2018, în cameră de consiliu, fără citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Anulează încheierea din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 și dispune rejudecarea cererii de recuzare la termenul din 27 noiembrie 2018, în cameră de consiliu, fără citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM