ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2019

Ședința publică din data de 7 iunie 2019

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 aprilie 2019, irevocabilă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost anulată, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A. privind recuzarea membrilor completului de judecată C 3, compus din doamnele judecător B. și C. și domnul judecător D..

În motivarea acestei încheieri s-a reținut, în esență, că până la termenul stabilit de instanță pentru soluționarea cererii de recuzare, 19 aprilie 2019, petentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 4 RON și nici timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON, iar în cauză nu operează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru.

În consecință, Înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și a dispus anularea cererii, ca netimbrată.

Împotriva încheierii anterior menționate a fomulat contestație în anulare petentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 320 din C. proc. civ. din 1865.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că în mod eronat a anulat instanța, prin încheierea atacată, cererea de recuzare formulată împotriva membrilor completului de judecată C 3, deoarece procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, în sensul că instanța nu i-a comunicat care este cuantumul taxei judiciare de timbru datorat pentru judecarea cererii de recuzare.

A mai precizat că taxa judiciară de timbru este stabilită de instanța de judecată, contestatorul neavând competența de a determina cuantumul acestei taxe.

În final, a susținut că instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât cauza nu a fost dezbătută pe fond.

Intimata GRUPUL E. S.A a formulat în cauză întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității contestației în anulare formulate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Examinând cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Se constată că hotărârea atacată în cauză nu este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare, chiar dacă poartă mențiunea "irevocabilă" (la care face referire textul art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865), întrucât, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, o asemenea încheiere nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și cele ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Art. 317 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, invocat de către contestator, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În speță, din cuprinsul cererii formulate de contestator rezultă că acesta nu a invocat în susținerea contestației motive dintre cele prevăzute limitativ de art. 317 din C. proc. civ. din 1865.

Contestatorul a invocat doar formal motivul privind neîndeplinirea procedurii de citare pentru data judecării cererii de recuzare, în realitate acesta exprimându-și nemulțumirea pentru faptul că instanța nu i-a comunicat, prealabil judecării cererii, cuantumul taxei judiciare de timbru ce trebuia achitată de contestator.

De asemenea, contestatorul s-a declarat nemulțumit de împrejurarea că instanța, procedând la anularea, ca netimbrată, a cererii de recuzare, nu a dezbătut pe fond această solicitare.

Se constată că susținerile formulate de contestator nu constituie veritabile motive de contestație în anulare, care să poată fi încadrate în dispozițiile legale evocate, ci invocarea textului art. 317 din C. proc. civ. din 1865, ca temei al contestației în anulare, este pur formală.

Totodată, Înalta Curte subliniază că, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților, astfel că la soluționarea cererii formulate de contestator nu era necesară îndeplinirea procedurii de citare cu acesta.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2019.