Decizia nr. 790/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 364/2017 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017 la data de 20.04.2017, astfel cum a fost precizată la data de 10.05.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Baroului Arad, Baroul Arad și Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Permanentă a solicitat anularea Hotărârii nr. 209/27.03.2017 adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în Dosar nr. x/2016; obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să emită o hotărâre prin care să constate ca fiind discriminatorie măsura dispusă de Baroul Arad și Consiliul Baroului Arad prin Decizia nr. 35/18.08.2016 prin care i-a invalidat cererea de înscriere la examen în vederea dobândirii titlului de avocat definitiv, cu consecința neînscrierii pe listele candidaților la examen și să dispună înlăturarea consecințelor faptei discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării, sub sancțiunea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei calității de reprezentant; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Baroului Arad, Baroul Arad, și Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Permanentă, ca nefondată; s-a respins cererea cu obiect cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat de către recurent admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Permanentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 3 februarie 2020, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimaților-pârâți, care nu au formulat puncte de vedere, în scris, însă și-au exprimat poziția procesuală prin reprezentanți, oral, în fața instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata acțiunii. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că pârâții și-au exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecata acțiunii. Față de cererea recurentului-reclamant de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", având în vedere și poziția procesuală a intimaților-pârâți, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să admită recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 364 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, să ia act de cererea de renunțare la judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Baroul Arad, Consiliul Baroului Arad și Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Permanentă și să anuleze sentința recurată. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că cererea de renunțare a fost formulată ulterior comunicării cererii de recurs către intimați, instanța va aprecia întemeiate cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, și va obliga recurentul-reclamant să plătească, cu acest titlu, către intimatul-pârât Baroul Arad și Consiliul Baroului Arad suma de 2203,7 RON, și către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Permanentă suma de 800 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1), (3) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte,