ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2018

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, A. a solicitat retractarea Deciziei civile nr. 223/R din 31 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2016, aceasta fiind potrivnică Deciziei nr. 1149/R din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2012. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că există două hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel Brașov, ambele având ca obiect activitatea notarului public B.. Astfel, prin Decizia nr. 223/R/2017, Curtea de Apel Brașov a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 352/2017 a Tribunalului Brașov, fără a se respecta autoritatea de lucru judecat, C. proc. civ., Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și prin încălcarea Constituției României, care ocrotește regimul juridic inalienabil al proprietății publice a Statului, respectiv imobilul albia de pâraie cu nr. top x, HC 129 Râșnov, și fără judecarea fondului. Prin Decizia nr. 1149/R din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins recursul declarat de B. împotriva Sentinței nr. 159/2014 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o. Revizuentul a solicitat instanței să rețină lipsa unui comportament diligent al părților intimate față de dispozițiile justiției, de dispozitivele hotărârilor anterior enunțate, de regimul juridic inalienabil al proprietății publice a Statului, respectiv imobilul albia de pâraie cu nr. top x, HC 129 Râșnov. S-a mai arătat că, imobilul albia de pâraie cu nr. top x, HC 129 Râșnov este menționat în categoria bunurilor naturale ale proprietății publice a statului la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, pct. 4 de la pct. I din Anexa Legii nr. 213/1998, art. 136 alin. (4) din Constituție. Acest imobil este ocupat pe o lungime de 80 m de numiții C. și D., posesori clandestini, în favoarea cărora notarul B. a instrumentat acte false, provocând prejudicii Statului Român și revizuentului. Revizuentul a mai solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile care să dea rezolvare de principiu chestiunilor de drept referitoare la prejudiciile cauzate în stare continuată. În final, au fost arătate aspecte legate de activitatea BNP B., în sensul că prin actele emise a provocat și apoi a ascuns următoarele: neasigurarea securității tranzacției imobiliare, a evidenței cadastrale și a descrierii proprietății publice a statului asupra imobilului albia de pâraie cu nr. top x cu regim juridic inalienabil, precum și neasigurarea securității proprietății revizuentului. Față de argumentele expuse, care dovedesc nejudecarea fondului, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire și retractarea Deciziei nr. 223/2017 a Curții de Apel Bacău.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

Prin Decizia nr. 357/R din 3 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a fost declinată soluționarea cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, Dosar nr. x/2017.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare, în dosare diferite, având însă același obiect, cauză și părți. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora. Or, în speță, se constată că cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu există o similitudine juridică sub aspectul identității de obiect și cauză. În cauză, hotărârea dată în primul litigiu, indicată ca fiindu-i încălcată autoritatea de lucru judecat, este Decizia civilă nr. 1149/R din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, prin care a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de intimatul A. și respins recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 159/Ap din 3 aprilie 2014 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, pe care a menținut-o. Obiectul acestui litigiu este reprezentat de acțiunea reclamantului B. de obligare a pârâtului A. la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale aduse onoarei, demnității și reputației reclamantului și 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, acțiune ce a fost respinsă de către instanțele judecătorești. În cel de al doilea litigiu, soluționat prin Decizia nr. 223/R din 31 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2016, a cărei retractare se solicită, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de către recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 352/Ap din 14 martie 2017 a Tribunalului Brașov, secția I civilă. Obiectul acestui litigiu îl constituie contestația în anulare declarată împotriva Deciziei civile nr. 352/Ap din 14 martie 2017 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 504 alin. (3) C. proc. civ. În raport de cele arătate, se constată că nu poate fi reținută identitatea de obiect dintre litigii, fapt care conduce și la inexistența, din acest motiv, a identității de cauză. Așadar, între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu se poate pune în discuție existența unei probleme litigioase care ar fi primit rezolvări opuse, având în vedere că, primul litigiu a vizat fondul unei acțiuni privind repararea unui prejudiciu moral, iar cel de al doilea litigiu a vizat o contestație în anulare, prin care nu s-a tranșat fondul vreunui litigiu. Totodată, se constată că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiția referitoare la identitatea de părți, întrucât în primul litigiu, ce a format obiectul dosarului nr. x/2012 au figurat ca părți litigante, B., în calitate de reclamant, și A., în calitate de pârât. În cel de al doilea litigiu, ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, părțile litigante au fost formate din contestatorul A. în contradictoriu cu intimații B. - notar public, Biroul Executorului Judecătoresc E. și Cabinet Avocat F.. Față de argumentele precedente, având în vedere că nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 223/R din 31 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2016.