ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19 octombrie 2017, reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 și înregistrat la pârâtă sub nr. x/6.03.2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași act administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 193 din 15 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 193 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. Întreprindere Individuală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale și a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză. Motivul de nelegalitate invocat, și anume verificarea deficitară efectuată de pârâtă în teren, cu privire la efectivul de păsări deținut de reclamantă în cadrul exploatației situate în comuna Todirești, face dovada, la nivelul aparenței, a nelegalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Expunând rulajul păsărilor achiziționate, sacrificate și înstrăinate în cadrul fermei în perioada 2014 - 2016, cu indicarea documentelor justificative, recurenta-reclamantă concluzionează că numărarea efectivului de păsări la data vizitei în teren nu a fost una efectivă. Recurenta-reclamantă apreciază că a respectat dispozițiile contractului de finanțare și a anexei la contract, precum și prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind îndreptățită la primirea celei de-a doua tranșe din suma finanțată, refuzul de plată și emiterea procesului-verbal de constatare a neregulii fiind nelegale, prin acest din urmă act reținându-se o altă situație de fapt decât cea reală.

În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, din probele administrate rezultând o îndoială evidentă asupra legalității actului administrativ, precum și paguba iminentă, împotriva întreprinderii fiind declanșată executarea silită, iar până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare se vor calcula dobânzi și penalități într-o sumă considerabilă, de natură a prejudicia grav patrimoniul întreprinderii.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 martie 2018, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esență, că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cazului bine justificat și nici a pagubei iminente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală este fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la greșita interpretare de către instanța de fond a prevederilor art. 14, coroborate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt întemeiate, în cauză fiind îndeplinite, cumulativ, cerințele legale necesare admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Reclamanta A. Întreprindere Individuală a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 și înregistrat sub nr. x/6.03.2017, emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.", iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeași lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. (...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantei (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

În cauză, contrar opiniei primei instanțe, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, argumentele reclamantei privitoare la consemnarea unei situații de fapt nereale în cuprinsul procesului-verbal contestat, ca urmare a nerespectării, de către funcționarii pârâtei, a obligației de verificare în teren a efectivului de păsări deținut de reclamantă, reprezentând o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Înalta Curte va avea în vedere jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. și Comisia CE, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate", iar în cauza de față au fost invocate motive de nelegalitate a actului administrativ care, la o cercetare sumară, conduc spre ideea unei interpretări și aplicări eronate de către pârâtă a prevederilor legale în materie, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce privește existența neregulii și stabilirea creanței bugetare în sarcina reclamantei.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin Sentința civilă nr. 38 din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, fiind anulată Decizia de soluționare a contestației din 21 aprilie 2017, înregistrată sub nr. x/21.04.2017 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare înregistrat la AFIR sub nr. x/6.03.2017, încheiat la data de 1.03.2017. Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului de către pârâtă), soluția pronunțată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ dedus judecății.

Referitor la cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că, raportat la valoarea debitului, punerea în executare a actului administrativ atacat, anterior exercitării controlului de legalitate de către instanța de judecată, ar perturba grav activitatea reclamantei, generând un prejudiciu de ordin material greu de înlăturat.

Această concluzie este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, din care rezultă că organele fiscale au declanșat procedurile de executare silită împotriva reclamantei pentru recuperarea creanței bugetare stabilită prin procesul-verbal contestat, instituind sechestru asupra bunurilor imobile aflate în patrimoniul debitoarei, afectate desfășurării activității economice, conform procesului-verbal încheiat sub nr. x/28.09.2017

În consecință, în cauză s-a făcut dovada punerii în executare a actului administrativ, împrejurare care, în lipsa unei măsuri de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, este de natură a îngreuna semnificativ situația financiară a întreprinderii individuale, existând pericolul imposibilității susținerii activității și/sau a diminuării patrimoniului reclamantei.

Înalta Curte subliniază că prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activității reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, aspect de natură a atrage casarea hotărârii de fond și reformarea soluției primei instanțe.

Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite cererea de suspendare formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 și înregistrat la pârâtă sub nr. x/6.03.2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a actului administrativ, ce face obiectul dosarului nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală împotriva Sentinței civile nr. 193 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 și înregistrat la pârâtă sub nr. x/6.03.2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a actului administrativ, ce face obiectul dosarului nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM