Decizia nr. 2923/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 235/2015 a Curții de Apel Suceava

Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Herla, prin administrator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 august 2014 și a Deciziei nr. 35197 din 13.10.2014 emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 235 din 15 decembrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Herla, prin administrator B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 235 din 15 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Herla a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de care se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Suceava. Astfel, prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Suceava întocmit la data de 19 februarie 2016 în Dosarul nr. x/2012, care formează obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Suceava, recurenta și administratorul B. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, când fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al UE sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că s-ar fi depus la Autoritatea Contractantă documente justificative în vederea implementării Proiectului FEADR nr. x, cunoscând faptul că, în scopul îndeplinirii procedurilor de achiziție și al măririi artificiale a prețurilor, acestea ar fi fost întocmite în fals (declarațiile de confidențialitate și imparțialitate, raportul de selecție a ofertelor și facturile aferente contractelor de achiziție), respectiv ar fi avut un conținut inexact (centralizatoarele pe categorii de lucrări, pe obiectiv), documente care au avut un caracter pur formal fiind destinate a crea aparența de legalitate a cheltuielilor, fapt ce ar fi condus la obținerea pe nedrept din fonduri nerambursabile a sumei de 3.305.364 RON. Faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată sunt identice cu faptele care, potrivit actului administrativ contestat în prezenta cauză, au fost calificate ca nereguli de natură a atrage obligația de restituire a cheltuielilor declarate neeligibile, motiv pentru care soluția definitivă ce urmează a fi pronunțată în dosarul penal poale avea o înrâurire hotărâtoare asupra modului de soluționare a cauzei de față, aceasta cu atât mai mult cu cât toate împrejurările de fapt și probele invocate în nota de control DLAF și în procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare formează obiectul cauzei penale sus-menționate. Recurenta mai arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reținând fără temei că faptele imputate au semnificația unei nereguli. În cauză, judecătorul fondului a reținut că orice abatere de la legalitate, regularitate, conformitate impune obligația de recuperare a fondurilor europene, fără a fi necesară existența unui prejudiciu, ori această concluzie este nelegală în contextul în care neregula este definită ca fiind fapta care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetele enumerate în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Așa fiind, în ipoteza în care nu s-a reținut existența unui prejudiciu cert, era necesar a se verifica măcar dacă faptele imputate au potențialitatea de a produce un prejudiciu bugetului Uniunii Europene, aceasta deoarece o abatere care doar prezumă un prejudiciu nu este suficientă, ci trebuie să existe elemente care să contureze un prejudiciu care să fie cel puțin determinabil. Se mai susține că, în cauză, creanța bugetară individualizată în actul administrativ contestat a fost stabilită cu nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. În ceea ce privește formalismul celor două proceduri de achiziție organizate, s-a reținut că acesta constituie o neregulă pe considerentul că doi dintre membrii Comisiilor de evaluare a ofertelor nu au participat efectiv la procedura de evaluare, că unul dintre ei a semnat doar formal raportul de selecție a ofertelor și declarația de confidențialitate și imparțialitate, în timp ce celălalt și-a contestat semnătura de pe documentele respective. În speță, aspectele referitoare la participarea efectivă a membrilor Comisiilor de evaluare la activitatea de evaluare a ofertelor în cadrul celor două proceduri de achiziție - aspecte care, de altfel, nici nu sunt definitiv tranșate, ele formând obiectul dosarului penal, fac parte din categoria celor la care se referă art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât vizează pretinse nereguli săvârșite în cadrul procedurilor de achiziție, iar în cauză nu a fost invocat niciun aspect de natură a justifica concluzia potrivit căreia aceste nereguli ar fi avut, prin ele însele, un impact financiar asupra modului de derulare a proiectului. Prin urmare, chiar dacă ar fi reale aspectele reținute de judecătorul fondului în ceea ce privește formalismul procedurii de achiziție, materializat prin semnarea formală/nesemnarea de către membrii Comisie de evaluare a raportului de evaluare a ofertelor, în condițiile în care nu s-a invocat și nu s-a dovedit impactul financiar al acestei presupuse nereguli, ea nu putea constitui temei pentru stabilirea creanței bugetare contestate. În ceea ce privește pretinsa simulare a legalității relațiilor contractuale cu ofertantul câștigător S.C. C. S.R.L. și pretinsa subcontractare a achizițiilor, ofertele depuse în cadrul procedurilor de achiziție de lucrări de construcții și bunuri cu montaj au fost selectate în conformitate cu prevederile din anexa IV la contractul de finanțare, care reglementează în mod detaliat și explicit conținutul documentației complete pentru achiziții, al dosarului cererii de ofertă și condițiile de calificare a ofertelor. Conform prevederilor contractuale sus-menționate (cap. 4.2 lit. A). ofertanții erau ținuți să demonstreze că au domeniul de activitate principal sau secundar înscris în certificatul ORC conform cererii de ofertă, formularul tipizat al invitației de participare și condițiile de calificare reglementate nefăcând referire la dovedirea unui anumit tip de experiență în domeniu, a unei anumite cifre de afaceri sau a unui anumit număr de personal. În condițiile în care ofertele depuse de S.C. C. S.R.L. au îndeplinit toate condițiile formale prevăzute în anexa IV la contractul de finanțare, nu se poate reține existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constând în aceea că ofertantul nu ar fi făcut dovada unor condiții pe care autoritatea contractantă nu le-a impus - respectiv experiența specifică în domeniu sau capacitatea administrativă și financiară de onorare a obligațiilor contractuale, aceasta mai ales în condițiile în care rapoartele privind selecția de oferte au fost verificate și avizate de pârât anterior aprobării cererilor de plată, ocazie cu care pârâtul a avut el însuși posibilitatea de a constata în ce măsură ofertele depuse reflectă posibilitatea reală a ofertantului de a-și îndeplini obligațiile contractuale și au caracter conform în accepțiunea cap. 4.1 din anexa 4 la contractul de finanțare. Nici din perspectiva modalității de executare de către ofertantul câștigător a obligațiilor asumate prin cele două contracte de achiziție nu este incidentă vreo neregulă, ipoteza de subcontractare totală, invocată de pârât, nefiind dată. Nu poate fi calificată ca fiind o "subcontractare" împrejurarea că ofertantul declarat câștigător a încheiat cu terții contracte de prestări servicii sau/și închiriere pe care le-a denumit" contracte de subantrepriză", contracte a căror încheiere nu a influențat în nici un fel procedurile de achiziții și nici executarea proiectului. Contractele cu prestatorii au avut ca obiect punerea la dispoziție a forței de muncă calificate pentru realizarea unor activități clar menționate în contracte, respectiv închirieri utilaje de construcții, furnizări de materiale, utilaje și echipamente tehnologice, iar potrivit legii civile aceste contracte au natura juridică a unor contracte de furnizare și/sau închiriere. În aceste condiții, neregula invocată nu este dată deoarece pentru realizarea serviciilor sau lucrărilor se pot utiliza resursele materiale și umane de care dispune o altă entitate, sub condiția îndeplinirii cerințelor de calificare de către ofertant, ori în speță ofertantul a îndeplinit cerințele de calificare, fapt consemnat și în fișele de avizare primite de la FEADR înainte de începerea lucrărilor și confirmat prin toate vizitele în teren efectuate de către reprezentanții pârâtei. Încheierea contractelor de prestări servicii nu a adus atingere niciunei clauze contractuale esențiale, nefiind așadar justificată concluzia încălcării art. 1 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare deoarece nici prevederile contractului de finanțare, nici dispozițiile legale relevante în cauză nu interzic încheierea unor contracte de prestări servicii în vederea implementării proiectului. Referitor la relațiile dintre contractorul S.C. C. S.R.L. și ceilalți parteneri cu care acesta a încheiat contracte de achiziții și prestări servicii, suspiciunile de fraudă se întemeiază în principal pe verificările efectuate de DNA în Dosarul penal nr. x/2013, verificări care nu se bucură de prezumția de veridicitate în condițiile în care dosarul penal nu a fost finalizat printr-o hotărâre judecătorească penală, care să confirme existența faptelor imputate. Mai mult, aspectele sus-menționate nu au fost stabilite de echipa de verificare pe bază de constatări și verificări nemijlocite, ci s-au întemeiat doar pe nota de constatare întocmită de DLAF care, la rândul ei, s-a bazat exclusiv pe analiza rulajului conturilor bancare ale societăților comerciale implicate. În ceea ce privește dispozițiile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, evocate de instanța de fond, acestea nu sunt aplicabile în cauză deoarece reglementarea sus-menționată se referă la subcontractori, iar nu la furnizorii de bunuri sau servicii către ofertanții declarați câștigători. Cum în cauză ofertantul câștigător nu a subcontractat achizițiile, ci a încheiat contracte de prestări servicii și livrări de bunuri pentru a-și putea îndeplini obligațiile contractuale asumate și cum operațiunile de executare a lucrărilor de construcții și de livrare a bunurilor au fost prestate către recurentă de către ofertantul câștigător, iar nu de către pretinșii subcontractori, interdicția reglementată de art. 7 alin. (2) teza finală din H.G. nr. 224/2008 nu este incidență. De asemenea, nu se justifică invocarea art. 1 alin. (3) paragraful final din anexa 1 a contractului de finanțare deoarece această prevedere contractuală se referă la "subcontractarea vreunei părți din proiect", ori în speță această ipoteză nu este dată întrucât recurenta nu a subcontractat vreo parte a proiectului finanțat ci, în conformitate cu anexele contractului, a derulat proceduri de achiziție și a încheiat contracte în vederea punerii în practică a proiectului. În opinia recurentei, modalitatea de desemnare a ofertantului câștigător în cadrul celor două proceduri de achiziție și modalitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate de ofertantul câștigător nu se circumscriu noțiunii de neregulă din moment ce, din aceste perspective, nu au fost încălcate nici prevederile contractului de finanțare și nici dispozițiile legale incidente. Referitor la activitatea de dirigenție de șantier, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/1995 și ale Ordinului nr. 1496/2011, reținând fără temei că acestea implică verificarea zilnică de către dirigintele de șantier a lucrărilor executate. Dispozițiile art. 44 lit. B) din Ordinul nr. 1496/2011 reglementează atribuțiile dirigintelui de șantier pe perioada executării lucrărilor, atribuții care se desfășoară în mod ritmic, în raport de evoluția fazelor de execuție, din cuprinsul respectivei reglementări nerezultând în niciun mod că verificările ce cad în sarcina dirigintelui de șantier s-ar impune a fi efectuate zilnic sau la anumite intervale de timp prestabilite. Se mai precizează că cercetările penale efectuate în Dosarul nr. x/2012 al DNA - Serviciul teritorial Suceava au vizat și activitatea de dirigenție de șantier pentru implementarea proiectului în discuție și că prin rechizitoriul întocmit în acest dosar s-a dispus clasarea cauzei față de numitul D. (dirigintele de șantier), reținându-se că probatoriul administrat în cauză nu a confirmat nerealitatea datelor referitoare la cantitatea și calitatea lucrărilor menționate în centralizatoarele de lucrări aferente obiectivului realizat de recurentă. Așa fiind, în condițiile în care îndeplinirea de către dirigintele de șantier a atribuțiilor prevăzute de art. 44 din Ordinul nr. 1496/2011 nu implică prezența zilnică pe șantier a persoanei în cauză, așa cum greșit a interpretat judecătorul fondului și în contextul în care atribuțiile respective au fost îndeplinite în mod corespunzător, astfel cum au confirmat inclusiv cercetările penale, nu se justifică reținerea vreunei nereguli în implementarea proiectului sub aspectul modului de desfășurare a activității de dirigenție de șantier.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 22.03.2012, între părți, s-a încheiat Contractul de finanțare cu nr. x prin care intimata-pârâtă a acordat recurentei-reclamante o finanțare nerambursabilă în valoare de maxim 3.397.900 RON pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. x pentru proiectul "Înființare fermă îngrășare suine, localitatea Slatina, Jud. Suceava" (art. 1 alin. (1) din contract). Pentru realizarea proiectului, recurenta-reclamantă a derulat două proceduri de achiziție, și anume o procedură de achiziție de lucrări și o procedură de bunuri cu montaj. În urma analizării ofertelor recurenta-reclamantă a încheiat cu S.C. C. S.R.L. Contractul nr. x/15.07.2010 având ca obiect execuția de lucrări de construcție pentru obiectivul "Înființare fermă îngrășare suine, localitatea Slatina, Jud. Suceava", în valoare de 4.567.400 RON. De asemenea, a încheiat cu același ofertant Contractul nr. x/03.08.2011 având ca obiect achiziția de echipamente tehnologice în valoare de 962.400 RON. În perioada 10.06.2014 - 11.08.2014 echipa de verificare din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a efectuat verificarea aspectelor prezentate în Nota de control DLAF nr. 1588/2013/04.06.2014, referitoare la Contractul de finanțare x din 22.03.2012, iar în urma acestei verificări a încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a Creanțelor bugetare nr. x/11.08.2014 prin care echipa de control a considerat că proiectul derulat de recurenta-reclamantă este neeligibil și determină retragerea sprijinului nerambursabil acordat. Structura de control a propus recuperarea ajutorului financiar acordat în sumă totală de 3.305.364,53 RON constând în cheltuieli neeligibile aferente desfășurării acestui program, respectiv: - aferent bugetului Uniunii Europene: 2.644.291,62 RON; - aferent bugetului de stat: 661.072,91 RON; - aferent TVA recuperată de la bugetul de stat: 0 RON. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.08.2014, a fost contestat în procedura administrativă și prin Decizia nr. 35.197/13.10.2014, Comisia de soluționare a contestațiilor, a respins contestația formulată de recurenta-reclamantă ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel, organele de control au constatat că procedura de achiziție a fost simulată, societățile care au câștigat procedura de achiziție nu aveau capacitatea administrativă și financiară pentru a-și îndeplini obligațiile asumate și au subcontractat lucrările către terțe societăți, activitatea de diriginte de șantier nu a fost realizată potrivit dispozițiilor legale și nu au fost justificate sursele de finanțare proprii beneficiarului. În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante privind suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2016 al Tribunalului Suceava, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată deoarece răspunderea administrativă a beneficiarului pentru neregulile săvârșite în cadrul Contractului de Finanțare nu exclud răspunderea penală pentru aceleași fapte ale reprezentanților beneficiarului care întrunesc și elementele constitutive ale unei infracțiuni. Indiferent dacă organele de cercetare penală concluzionează că s-a săvârșit sau nu o infracțiune, autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare sesizată cu abateri de la legalitate, este obligată să ia măsurile prevăzute de lege într-o astfel de situație, răspunderea penală fiind substanțial diferită de răspunderea civilă. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a reținut "fără temei că faptele imputate au semnificația unei nereguli", atâta timp cât "nu a putut fi identificat vreun prejudiciu cert sau potențial", Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că: "încălcarea obligațiilor contractuale rezultate din formalismul procedurii de selecție, a activităților prestate de dirigintele de șantier precum și subcontractarea lucrărilor de către antreprenorul S.C. C. S.R.L. atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanțare nerambursabilă, indiferent dacă a fost probată sau nu producerea vreunei pagube, obligația de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței vreunui prejudiciu." Noțiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 aceasta fiind preluată în dispozițiile articolului 17 - Neregularități din Anexa I - Prevederi Generale la contractul de finanțare: "(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național". Conform art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Potrivit Comunităților Europene, "(...) trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora". În temeiul art. 4 din același Regulament, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans". Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37). Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu. Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina recurentei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate. Referitor la motivul de recurs potrivit căruia "pretinsa simulare a legalității relațiilor contractuale dintre recurentă și ofertantul câștigător S.C. C. S.R.L. și pretinsa subcontractare a achizițiilor", instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond, în mod corect a reținut că: "dovada închirierii utilajelor și a angajării forței de muncă trebuie să fie reală și să existe în momentul depunerii ofertei, în așa fel încât fiecare ofertant să dovedească posibilitatea reală de execuție". Înalta Curte constată că reclamanta a atribuit contractele de achiziție fără ca acest ofertant să dovedească că are dotarea tehnică necesară și personal calificat pentru executarea contractului de construcții, respectiv de achiziție bunuri și lucrări de montaj. Beneficiarul a derulat în cadrul proiectului două proceduri de achiziție, respectiv o procedură de achiziție de lucrări și o procedură de achiziție de bunuri cu montaj. În urma analizării ofertelor, membrii comisiei de evaluare au declarat câștigătoare ofertele depuse de S.C. C. S.R.L., cu care au fost încheiate Contractele nr. x/15.07.2010 având ca obiect execuția de lucrări de construcție pentru obiectivul "înființare fermă, îngrășare suine, localitatea Slatina, jud. Suceava" al S.C. A. S.R.L. și nr. x/03.08.2011, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de echipamente tehnologice și montajul acestora. Deoarece S.C. C. S.R.L. nu a avut experiență specifică în domeniu, nu a deținut echipamentele și utilajele necesare executării Contractului de lucrări nr. x/15.07.2010, a subcontractat în totalitate realizarea contractului către mai multe societăți comerciale și anume: S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.R.L. Relațiile comerciale s-au bazat în totalitate pe avansurile primite de la beneficiar, în perioada februarie - noiembrie 2011, în valoare de 7.363.945 RON cu TVA (echivalentul a 100% din valoarea contractelor). Or, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului. Beneficiarul trebuia să ia toate măsurile necesare organizării unei selecții de oferte corecte și să se asigure că solicită oferte societăților care pot duce la îndeplinire contractul, aceasta însemnând și faptul ca firmele să fie autorizate să desfășoare activitățile cerute prin cererea de ofertă, să aibă dotare corespunzătoare, experiența și forță de muncă specializată. Verificarea firmelor ofertante rezidă din faptul că acestea au fost alese de beneficiar, fiind invitate să participe la selecția de oferte, drept pentru care beneficiarul nu poate pretinde că nu s-a informat asupra acestora. Conform prevederilor Contractului de finanțare, Anexa IV, în cazul în care achizițiile necesită subcontractanți, ofertele firmelor participante vor conține și contractele de subcontractare însoțite de certificatele constatatoare ORC. La selecțiile de oferte în cauză, organizate de beneficiar, S.C. C. S.R.L. nu a anunțat niciun subcontractant prin oferta sa, nu a prezentat niciun document justificativ în acest sens concomitent cu participarea sa la selecția de oferte, beneficiarul încălcând astfel prevederile contractului de finanțare. În conformitate cu art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 "În cazul subcontractării operațiunii de furnizare de bunuri, lucrări sau servicii, contractorul răspunde în integralitate de respectarea prevederilor contractuale față de beneficiarii cofinanțării prin FEADR și este obligat să furnizeze APDRP toate informațiile legate de subcontractori, conform cerințelor APDRP. Subcontractarea totală a achiziției nu este permisă pentru operațiunile derulate pentru cofinanțarea din FEADR." În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia "nu au fost încălcate nici prevederile contractului de finanțare și nici dispozițiile legale incidente", Înalta Curte constată că procedurile de achiziții de bunuri și de lucrări s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor Anexei I - Prevederi Generale, cu referire la art. 4 - Conflictul de interese și Anexei IV - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați a FEADR, cu referire la art. 4.5 Conflictul de interese, părți integrante din Contractul de Finanțare, precum și a dispozițiilor H.G. 224/05.03.2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a încălcat prevederile legale mai sus menționate, întrucât având cunoștință de realizarea din punct de vedere formal a procedurilor de achiziții, a ascuns premeditat faptul că lucrările s-au executat în regie proprie, iar achizițiile s-au efectuat prin firme interpuse și nu a luat toate măsurile necesare pentru evitarea conflictului de interese, situație ce a avut drept rezultat avizarea procedurilor de achiziție și decontarea de către APDRP a sumelor aferente contractelor de achiziție lucrări de construcție și furnizare de bunuri cu montaj. În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia controlul AFIR s-a întemeiat exclusiv pe constatările din Nota de control DLAF, fără să fi efectuat o investigație proprie, Înalta Curte constată că Procesul-verbal de constatare a fost emis sub incidența O.U.G. nr. 66/2011 aflată în vigoare la momentul descoperirii neregulii (iunie 2014). Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare - aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare. Pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare a proiectelor face obiectul unor controale efectuate de: Direcția Control și Antifrauda din cadrul AFIR, Autoritatea de Audit a Curții de Conturi a României, alte instituții naționale abilitate cu puteri de control, precum și comisii din partea Uniunii Europene. În cadrul acestor controale ulterioare, se procedează la verificări aprofundate, la analizarea în detaliu a documentelor pentru a se verifica corectitudinea cu care au acționat beneficiarii finanțării FEADR. Eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care aceasta este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse de Program. Contractul de finanțare creează raporturi juridice între AFIR și beneficiar, Agenția neavând o relație contractuală directă cu furnizorii contractați de beneficiar pentru achiziția de servicii/bunuri/lucrări necesare implementării proiectului. Este evident faptul că emiterea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de către recurentă a dispozițiilor legale și contractuale asumate. Art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune că: "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel." Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a constatat că actele administrative supuse controlului de legalitate au fost emise cu respectarea clauzelor contractuale, respingând în mod corect acțiunea. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.