ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia pronunțată în recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 391 din 31 ianuarie 2019, a anulat recursul formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 121 din 9 iunie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat, a admis recursul formulat de Cabinet Individual de Psihologie A. împotriva Sentinței nr. 121 din 9 iunie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și rejudecând cauza a admis capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și în consecință l-a obligat pe acesta la plata sumei de 17.003 RON daune materiale către reclamantă, a menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cererea de completare a dispozitivului deciziei de recurs
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2019, recurentul-reclamant Cabinet Individual de Psihologie A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei date în recurs, în sensul de a se pronunța instanța asupra cheltuielilor de judecată solicitate, în cuantum de 2.600 RON.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ. constată că cererea este tardiv formulată.
Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.
În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la data 31 ianuarie 2019, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15 martie 2019.
Așa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data pronunțării deciziei (3 mai 2018).
În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea formulată de recurentul-reclamant Cabinet Individual de Psihologie A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 391 din 31 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.