ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5537/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra cererii de completare a deciziei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2871 din 29 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 159 din 20 iulie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 7 august 2019, intimatul-reclamant A. Întreprindere Individuală a formulat o cerere de completare a deciziei civile nr. 2871 din 29 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2015, solicitând completarea dispozitivului acestei decizii, în sensul de a dispune obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 2.000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dovezii care se regăsește în dosarul de recurs.

La termenul de judecată de astăzi, 13 noiembrie 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția, invocată din oficiu, a nulității cererii de completare dispozitiv formulată de intimatul-reclamant A. Întreprindere Individuală, sub două aspecte, cel al formulării tardive a cererii de completare și pentru nedepunerea acestei cereri, în original.

În ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției de tardivitate a cererii de completare dispozitiv, deoarece nerespectarea termenului de formulare a acestei cereri determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal. Prin constatarea decăderii, admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de completare dispozitiv pentru formularea tardivă a acestei cereri, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.

Astfel, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la data 29 mai 2019, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost expediată la instanță, prin poștă electronică, la data de 6 august 2019 și a primit dată certă la 7 august 2019.

Așa fiind, se constată că prezenta cerere de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data pronunțării deciziei (29 mai 2019).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea intimatului-reclamant A. Întreprindere Individuală privind completarea deciziei civile nr. 2871 din 29 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.