ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2083/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

1.1 Prin Decizia nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a declinat, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și C., cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă în dosarul nr. x/2008.

1.2 Prin Sentința civilă nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimații B. și C.. A respins, ca tardiv declarată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în dosarul nr. x/2008. A dispus obligarea contestatorului la plata către intimatul C. a sumei de 595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârilor mai sus menționate, a declarat recurs contestatorul A., la 22 iulie 2019 (data depunerii la oficiul poștal).

În motivarea recursului formulat împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă în dosarul nr. x/2008, recurentul a susținut, în esență, că soluția adoptată prin această hotărâre ridică, sub un prim aspect, o problemă de legalitate, întrucât posibilitatea instanței de a recalifica o cerere de chemare în judecată, sub aspectul denumirii, presupune, ca mecanism prealabil, recalificarea temeiului de drept al acesteia în raport de obiectul său. Aceasta înseamnă că instanța nu poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, ci doar temeiul de drept sau cauza juridică a cererii. Schimbarea obiectului acțiunii civile de către instanță reprezintă o încălcare a principiului disponibilității.

Sub un al doilea aspect, recurentul a arătat că modalitatea în care a fost pronunțată soluția adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă prin Decizia nr. 206 din 7 martie 2019 implică sancțiunea nulității, urmare faptului că instanța nu a pus în discuție necesitatea recalificării cererii, ci a procedat la recalificarea acesteia ulterior acordării cuvântului părților asupra excepțiilor și fondului cauzei.

În susținerea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, recurentul a arătat că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații au achiesat la pretențiile sale, în sensul că titlul este prescris, aspect ce determină incidența dispozițiilor art. 270 C. proc. civ.

Cu privire la competența materială a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, recurentul a susținut că soluția de declinare a competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia este nelegală, fiind contrară prevederilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., deoarece obiectul cauzei nu a constat în stabilirea legalității actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2012, ci în lămurirea înțelesului și întinderii titlului executorului reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă în dosarul nr. x/2008.

Recurentul a arătat, de asemenea, că soluționarea cauzei trebuia să se facă de un complet constituit din doi judecători.

În ceea ce privește excepția prescripției executării silite, a susținut că Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în dosarul nr. x/2008 a dobândit caracter executoriu la data pronunțării, în raport de dispozițiile art. 300 alin. (1) C. proc. civ.. În acest context, a arătat că termenul de prescripție de 3 ani urma să se împlinească la 26 februarie 2012, conform Decretului nr. 167/1958, executorul judecătoresc fiind sesizat după 2 ani și jumătate de la împlinirea termenului de prescripție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 4, 5 și 9 C. proc. civ.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 14 august 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului 8 și stabilindu-se termen de judecată la 14 noiembrie 2019.

La acest termen, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., iar, în ceea ce privește recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea acestuia.

4.1 Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent."

Alin. 3 al aceluiași articol stipulează că "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

În cauză, prin Decizia nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, obiect al recursului pendinte, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a declinat, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și C., cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă în dosarul nr. x/2008.

Prin raportare la soluția adoptată prin decizia recurată și la dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora hotărârea prin care instanța se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă este inadmisibil.

4.2 Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia nu poate realiza o legală învestire a Înaltei Curți cu privire la soluționarea acestuia.

Înalta Curte reține că prin Sentința civilă nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimații B. și C. și a fost respinsă, ca tardiv declarată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în dosarul nr. x/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

În speță, obiectul recursului, respectiv Sentința civilă nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 4 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre o hotărâre pronunțată de o curte de apel sau o altă hotărâre dată într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a putea fi dedusă judecății la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispoziția procedurală menționată nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, ci folosește două criterii ale circumscrierii acestei competențe, care vizează, într-un prim caz, ierarhia instanțelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curților de apel), iar în celălalt indicația expresă a legii.

Or, în cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorie, care, prin raportare la dispozițiile legale mai sus evocate, nu este în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Această competență revine Tribunalului Alba, ca instanță ierarhic superioară Judecătoriei Alba Iulia, care, conform prevederilor art. 2 pct. 2 și 3 C. proc. civ. judecă apelurile și recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă și va declin competența de soluționare a recursului declarat de același contestator împotriva Sentinței civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Alba.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL