ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3008/2010

Asupra recursului civil de față, Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la 23 septembrie 2005, reclamanții M.L. și G.M. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Medgidia și Primăria Municipiului Medgidia solicitând anularea dispoziției emisă la 24 august 2005 privind oferta de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren, în suprafață de 300 mp situat în Medgidia, județul Constanța și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului, iar pentru construcția demolată, completarea în echivalent a despăgubirii, potrivit valorii de piață.

În motivarea acțiunii, întemeiată în drept, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamanții au arătat că imobilul mai sus identificat a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 4/1984 privind exproprierea unor imobile în vederea construirii de locuințe, dar scopul exproprierii nu a fost atins, terenul fiind liber și restituibil în natură, astfel că dispoziția contestată este nelegală. La termenul din 16 noiembrie 2005, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece în contradictoriu cu Municipiul Medgidia prin primar și Primăria Municipiului Medgidia (filele 23-25 dosar fond).

Prin sentința civilă nr. 939 din 27 aprilie 2006 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța prin primar și a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Medgidia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că emiterea dispoziției contestate s-a făcut ca urmare a notificării din 18 iulie 2001 adresată de reclamanți Primarului Municipiului Medgidia, aceasta fiind legală, prin expertiza imobiliară dispusă și efectuată în cauză s-a stabilit că terenul în suprafață de 300 mp situat în Medgidia, jud. Constanța este afectat în prezent de utilități publice, respectiv cămin, conductă de apă din rețeaua orășenească, trotuarul străzii, astfel că nu poate fi restituit în natură.

În mod corect emitentul dispoziției a propus acordarea de măsuri repartorii ce se cuvin reclamanților, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură și aplicarea prevederilor art. 7 din acest act normativ. În ceea ce privește plata despăgubirilor reprezentând echivalentul construcției demolate cu ocazia exproprierii pentru efectuarea de lucrări de utilitate publică, instanța a apreciat că pentru despăgubirile încasate nu se mai poate acorda plata diferenței rezultând din actualizarea valorii de circulație a acesteia. Cererea de chemare în judecată a Primăriei Municipiului Medgidia a fost respinsă pentru lipsa capacității procesuale de folosință, primăria fiind o structură funcțională, legea neconferindu-i acesteia, personalitate juridică pentru a sta în judecată.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții M.L. și G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât situația de fapt a fost greșit reținută, în realitate, terenul solicitat a fi restituit, fiind liber, neafectat de lucrări de utilitate publică, fiind incidente prevederile art. 9 și 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziții ignorate de instanța de fond. S-au adus critici în sensul că instanța de fond nu și-a motivat soluția neacordării completării în echivalent a despăgubirilor, potrivit valorii de piață, stabilită conform standardelor internaționale, pentru construcția demolată ce a existat pe terenul în litigiu. Prin Decizia nr. 213/ C din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Municipiul Medgidia.

A dispus anularea dispoziției din 24 august 2005, l-a obligat pe pârât să restituie în natură reclamanților, suprafața de 300 mp teren, conform variantei 2 din raportul de expertiză, întocmit de expertul J.N. și să propună acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, conform Legii nr. 10/2001 cu deducerea sumei de 42.957 lei, achitată în anul 1984 pentru construcție. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. A fost obligat pârâtul Municipiul Medgidia către apelanții-reclamanți la 1.500 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar ordinar a reținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură și că acesta este afectat de utilități, precum cămin, conductă de apă din rețeaua orășenească, trotuar.

Și-a însușit raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a administra probe concludente, care să lămurească dacă terenul este sau nu, liber de construcții și dacă acesta poate fi restituit în natură, nedovedind rol activ. Grație caracterului devolutiv al apelului, instanța a dispus o nouă expertiză tehnică imobiliară de identificare a terenului, care a propus două variante de restituire în natură a imobilului, instanța însușindu-și varianta 2 din raportul de expertiză. Ca atare, comparând vecinătățile terenului propus de expert a fi restituit în natură, cu precizările pârâtului (înscrisuri filele 96,193 dosar apel), care a susținut că terenul în litigiu face parte din Parcul 1 Mai, ce aparține domeniului public, instanța a constatat că acestea nu coincid, astfel că terenul fiind liber de construcții, poate fi restituit în natură.

Așa fiind, față de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele expropriate care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea se pot restitui integral persoanei îndreptățite, instanța a făcut aplicarea acestor dispoziții legale. Referitor la critica privind acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, Curtea de Apel Constanța a apreciat că instanța de fond a omis a se pronunța și a reținut că, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile au fost demolate total, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de completarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate, astfel cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislației în vigoare.

Prin urmare, a stabilit că pârâtul va fi obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată conform Legii nr. 10/2001 cu deducerea sumei de 42.957 lei, achitată în anul 1984. Împotriva Deciziei nr. 213/ C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs pârâtul Municipiul Medgidia prin primar, arătând că decizia Curții de Apel Constanța este nelegală și invocând generic, fără a dezvolta, motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel au fost reiterate criticile din apel potrivit cărora instanța de fond a reținut corect că imobilul nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat de utilități, s-a susținut că terenul aparține domeniului public al municipiului Medgidia, la poziția 46 anexa nr. 4 din Hotărârea nr. 904 din 03 august 2002. Au fost promovate critici potrivit cărora, Curtea de Apel Constanța a stabilit în mod greșit amplasamentul, în realitate terenul solicitat a fi restituit făcând parte din Parcul 1 Mai, ce aparține domeniului public.

S-a susținut în motivele de recurs ale pârâtului Municipiul Medgidia prin primar, că nu numai afectațiunea de stradă, poduri, pasarele, ori dotări tehnico-edilitare subterane determină imposibilitatea restituirii în natură, ci și stabilirea destinației de spațiu verde, îndreptățește fostul proprietar doar la măsuri reparatorii prin echivalent, concluzionându-se că terenul în litigiu a avut destinația de spațiu verde anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acest fapt fiind atestat prin Hotărârile Consiliului Local Medgidia din 30 august 1999 și din 26 septembrie 2000. Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, cu consecința menținerii dispoziției din 2005 ca fiind legală, motivarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel fiind „superficială". Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Deși în preambulul motivelor de recurs au fost indicate generic, dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc. civ. este de observat că, prin conținutul recursului declarat, pârâtul reia apărările și concluziile formulate în fața instanțelor de fond și apel, fără a formula în realitate critici subsumate pct. 4 și 6 ale art. 304. Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident, deoarece instanța de apel a motivat soluția pronunțată cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, privitor la imobilele expropriate, care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus această măsură.

Nici motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat. La fila 42, vol. II dosar apel, din raportul de expertiză s-a reținut că prin suprapunerea planului de situație al imobilului, întocmit la cumpărare peste planul vechi al orașului a fost identificată fosta proprietate, pe baza dimensiunilor terenului și poziția construcțiilor, identificarea fiind redată în anexa 1. In zona afectată de sistematizare a fost modificat aliniamentul străzii. Pe terenul identificat a fost amplasat un cămin de vizită, care permite accesul la o conductă de apă subterană. În spatele fostului imobil a fost construită o platformă de gunoi împrejmuită, realizată din beton și acoperită cu o structură metalică, la vest de terenul identificat fiind amenajat un parc.

Varianta 2 a stabilit că terenul în suprafață de 300 mp format din suprafațele 1 și 2 precum și, în completare o suprafață de 64 mp din spațiul verde este situat în imediata vecinătate. Din concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că terenul este liber, nefiind afectat de parcul public, fiind in fapt o suprafață cimentată, ce are ca vecinătăți o platformă de gunoi și garaje, bunuri ce nu se regăsesc pe suprafața parcului. Parcul exista încă din anul 1961, astfel cum rezultă din inventarul bunurilor aparținând domeniului public de interes local, unde la poziția nr. 46 figurează parcul, acesta nefiind amplasat pe terenul în litigiu, astfel că vecinătățile celor două imobile nu coincid.

La situația de fapt astfel cum a fost stabilită și care nu mai poate fi reanalizată în recurs, după abrogarea pct. 2 al art. 304 C. proc. civ., instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente. Ca atare, în mod legal instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 300 mp conform variantei 2 din raportul de expertiză, variantă ce nu include utilitățile publice, respectiv trotuarul și carasabilul, și nici căminul de vizită, Curtea de Apel Constanța făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel că nici motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 nu este incident în cauză, recursul urmând a fi respins, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Medgidia prin primar împotriva Deciziei nr. 213/ C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.