ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3008/2010

Asupra

recursului civil de față,

Din examinarea

actelor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Constanța, la 23 septembrie 2005, reclamanții M.L. și G.M.

au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Medgidia și Primăria Municipiului

Medgidia solicitând anularea dispoziției emisă la 24 august 2005 privind oferta

de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren, în

suprafață de 300 mp situat în Medgidia, județul Constanța și obligarea

pârâților la restituirea în natură a terenului, iar pentru construcția demolată,

completarea în echivalent a despăgubirii, potrivit valorii de piață.

În motivarea

acțiunii, întemeiată în drept, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a

fost completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamanții au arătat că

imobilul mai sus identificat a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 4/1984

privind exproprierea unor imobile în vederea construirii de locuințe, dar

scopul exproprierii nu a fost atins, terenul fiind liber și restituibil în

natură, astfel că dispoziția contestată este nelegală.

La termenul din

16 noiembrie 2005, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să

se judece în contradictoriu cu Municipiul Medgidia prin primar și Primăria

Municipiului Medgidia (filele 23-25 dosar fond).

Prin sentința

civilă nr. 939 din 27 aprilie 2006 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată,

acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța prin

primar și a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului

Medgidia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate

procesuală de folosință.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că emiterea

dispoziției contestate s-a făcut ca urmare a notificării din 18 iulie 2001

adresată de reclamanți Primarului Municipiului Medgidia, aceasta fiind legală,

prin expertiza imobiliară dispusă și efectuată în cauză s-a stabilit că terenul

în suprafață de 300 mp situat în Medgidia, jud. Constanța este afectat în

prezent de utilități publice, respectiv cămin, conductă de apă din rețeaua

orășenească, trotuarul străzii, astfel că nu poate fi restituit în natură.

În mod corect

emitentul dispoziției a propus acordarea de măsuri repartorii ce se cuvin

reclamanților, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, nefiind posibilă

restituirea în natură și aplicarea prevederilor art. 7 din acest act normativ.

În ceea ce

privește plata despăgubirilor reprezentând echivalentul construcției demolate

cu ocazia exproprierii pentru efectuarea de lucrări de utilitate publică,

instanța a apreciat că pentru despăgubirile încasate nu se mai poate acorda

plata diferenței rezultând din actualizarea valorii de circulație a acesteia.

Cererea de

chemare în judecată a Primăriei Municipiului Medgidia a fost respinsă pentru

lipsa capacității procesuale de folosință, primăria fiind o structură

funcțională, legea neconferindu-i acesteia, personalitate juridică pentru a sta

în judecată.

Împotriva

sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții M.L. și G.M., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât situația de fapt a fost greșit

reținută, în realitate, terenul solicitat a fi restituit, fiind liber,

neafectat de lucrări de utilitate publică, fiind incidente prevederile art. 9

și 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziții ignorate de instanța de fond.

S-au adus

critici în sensul că instanța de fond nu și-a motivat soluția neacordării

completării în echivalent a despăgubirilor, potrivit valorii de piață,

stabilită conform standardelor internaționale, pentru construcția demolată ce a

existat pe terenul în litigiu.

Prin Decizia nr.

213/ C din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul

reclamanților, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis

acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Municipiul Medgidia.

A dispus

anularea dispoziției din 24 august 2005, l-a obligat pe pârât să restituie în

natură reclamanților, suprafața de 300 mp teren, conform variantei 2 din

raportul de expertiză, întocmit de expertul J.N. și să propună acordarea de

despăgubiri pentru construcția demolată, conform Legii nr. 10/2001 cu deducerea

sumei de 42.957 lei, achitată în anul 1984 pentru construcție.

Au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost obligat

pârâtul Municipiul Medgidia către apelanții-reclamanți la 1.500 lei, cheltuieli

de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar ordinar a reținut că, în mod greșit,

instanța de fond a apreciat că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în

natură și că acesta este afectat de utilități, precum cămin, conductă de apă

din rețeaua orășenească, trotuar.

Și-a însușit

raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a administra probe concludente,

care să lămurească dacă terenul este sau nu, liber de construcții și dacă

acesta poate fi restituit în natură, nedovedind rol activ.

Grație

caracterului devolutiv al apelului, instanța a dispus o nouă expertiză tehnică

imobiliară de identificare a terenului, care a propus două variante de

restituire în natură a imobilului, instanța însușindu-și varianta 2 din

raportul de expertiză.

Ca atare,

comparând vecinătățile terenului propus de expert a fi restituit în natură, cu

precizările pârâtului (înscrisuri filele 96,193 dosar apel), care a susținut că

terenul în litigiu face parte din Parcul 1 Mai, ce aparține domeniului public,

instanța a constatat că acestea nu coincid, astfel că terenul fiind liber de

construcții, poate fi restituit în natură.

Așa fiind, față

de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele

expropriate care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea

se pot restitui integral persoanei îndreptățite, instanța a făcut aplicarea

acestor dispoziții legale.

Referitor la

critica privind acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, Curtea de

Apel Constanța a apreciat că instanța de fond a omis a se pronunța și a reținut

că, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care

construcțiile au fost demolate total, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

Dacă persoana

îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de

completarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea

construcțiilor demolate, astfel cum a fost calculată în documentația de

stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul stabilit conform

legislației în vigoare.

Prin urmare, a

stabilit că pârâtul va fi obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru

construcția demolată conform Legii nr. 10/2001 cu deducerea sumei de 42.957

lei, achitată în anul 1984.

Împotriva

Deciziei nr. 213/ C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a declarat

recurs pârâtul Municipiul Medgidia prin primar, arătând că decizia Curții de

Apel Constanța este nelegală și invocând generic, fără a dezvolta, motivele

prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel au fost

reiterate criticile din apel potrivit cărora instanța de fond a reținut corect

că imobilul nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat de

utilități, s-a susținut că terenul aparține domeniului public al municipiului

Medgidia, la poziția 46 anexa nr. 4 din Hotărârea nr. 904 din 03 august 2002.

Au fost

promovate critici potrivit cărora, Curtea de Apel Constanța a stabilit în mod

greșit amplasamentul, în realitate terenul solicitat a fi restituit făcând

parte din Parcul 1 Mai, ce aparține domeniului public.

S-a susținut în

motivele de recurs ale pârâtului Municipiul Medgidia prin primar, că nu numai

afectațiunea de stradă, poduri, pasarele, ori dotări tehnico-edilitare

subterane determină imposibilitatea restituirii în natură, ci și stabilirea

destinației de spațiu verde, îndreptățește fostul proprietar doar la măsuri

reparatorii prin echivalent, concluzionându-se că terenul în litigiu a avut

destinația de spațiu verde anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

acest fapt fiind atestat prin Hotărârile Consiliului Local Medgidia din 30

august 1999 și din 26 septembrie 2000.

Recurentul-pârât

a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, cu consecința

menținerii dispoziției din 2005 ca fiind legală, motivarea deciziei pronunțată

de Curtea de Apel fiind „superficială".

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Deși în

preambulul motivelor de recurs au fost indicate generic, dispozițiile art. 304 pct.

4, 6, 7 și 9 C. proc. civ. este de observat că, prin conținutul recursului declarat,

pârâtul reia apărările și concluziile formulate în fața instanțelor de fond și

apel, fără a formula în realitate critici subsumate pct. 4 și 6 ale art. 304.

Cât privește

motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident, deoarece

instanța de apel a motivat soluția pronunțată cu respectarea prevederilor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicând motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, arătând că sunt incidente în cauză dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare,

privitor la imobilele expropriate, care nu au primit afectațiunea pentru care

s-a dispus această măsură.

Nici motivul

prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.

La fila 42,

vol. II dosar apel, din raportul de expertiză s-a reținut că prin suprapunerea

planului de situație al imobilului, întocmit la cumpărare peste planul vechi al

orașului a fost identificată fosta proprietate, pe baza dimensiunilor terenului

și poziția construcțiilor, identificarea fiind redată în anexa 1. In zona

afectată de sistematizare a fost modificat aliniamentul străzii.

Pe terenul

identificat a fost amplasat un cămin de vizită, care permite accesul la o

conductă de apă subterană. În spatele fostului imobil a fost construită o

platformă de gunoi împrejmuită, realizată din beton și acoperită cu o structură

metalică, la vest de terenul identificat fiind amenajat un parc.

Varianta 2 a

stabilit că terenul în suprafață de 300 mp format din suprafațele 1 și 2 precum

și, în completare o suprafață de 64 mp din spațiul verde este situat în

imediata vecinătate.

Din concluziile

raportului de expertiză, instanța a reținut că terenul este liber, nefiind

afectat de parcul public, fiind in fapt o suprafață cimentată, ce are ca

vecinătăți o platformă de gunoi și garaje, bunuri ce nu se regăsesc pe

suprafața parcului.

Parcul exista

încă din anul 1961, astfel cum rezultă din inventarul bunurilor aparținând

domeniului public de interes local, unde la poziția nr. 46 figurează parcul,

acesta nefiind amplasat pe terenul în litigiu, astfel că vecinătățile celor

două imobile nu coincid.

La situația de

fapt astfel cum a fost stabilită și care nu mai poate fi reanalizată în recurs,

după abrogarea pct. 2 al art. 304 C. proc. civ., instanța a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Ca atare, în

mod legal instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren

de 300 mp conform variantei 2 din raportul de expertiză, variantă ce nu include

utilitățile publice, respectiv trotuarul și carasabilul, și nici căminul de

vizită, Curtea de Apel Constanța făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.

11 din Legea nr. 10/2001, astfel că nici motivul de nelegalitate prev. de art. 304

pct. 9 nu este incident în cauză, recursul urmând a fi respins, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul Municipiul Medgidia prin primar împotriva Deciziei

nr. 213/ C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 mai 2010.