ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3288/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Argeș, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare a incompatibilităților nr. x emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin Sentința civilă nr. 1229/2015 din 7 decembrie 2015 a Tribunalului Argeș, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 66/F-CONT din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului și, în consecință, a fost anulat raportul de evaluare contestat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susținut că Primăria comunei Dobrești, județul Argeș, prin adresele nr. x/4 septembrie 2014 și nr. y/18 noiembrie 2014, a comunicat faptul că intimatul-reclamant a deținut funcția de primar al comunei Dobrești, județul Argeș în mandatul 2008 - 2012. De asemenea, a transmis, în copie conform cu originalul, adresa nr. x/13 septembrie 2010 prin care au fost desemnați reprezentanții în Consiliul de administrație al școlii, printre aceștia fiind și reclamantul.

Școala gimnazială nr. 1 Dobrești, prin adresele nr. x/13 noiembrie 2014 și nr. y/19 martie 2014, a transmis componența Consiliului de Administrație al Școlii în perioada 2008 - 2012.

A arătat că intimatul-reclamant a deținut simultan, în perioada 13 septembrie 2010 - 10 iunie 2012, funcția de primar al comunei Dobrești, județul Argeș, și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești. Ca urmare, aspectele reținute de instanță nu constituie caz de înlăturare a stării de incompatibilitate.

Actul emis de primărie, prin care reclamantul a fost desemnat să facă parte din Consiliul de administrație al școlii, îmbracă forma legală a unui act administrativ producând efecte juridice. Reprezentarea autorității administrativ teritoriale în consiliile de administrație ale unităților aparținând învățământului de stat se poate realiza numai prin desemnarea persoanelor prevăzute de lege, care nu trebuie să încalce regimul incompatibilităților pentru funcția respectivă.

Recurenta a mai arătat că, având în vedere adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de către Primăria Comunei Dobrești, în perioada reținută de către inspectorul de integritate, intimatul-reclamant a cunoscut faptul că deține calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești. Necomunicarea Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 intimatului-reclamant nu îl absolvă pe acesta de starea de incompatibilitate, atât timp cât există adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria Comunei Dobrești, județul Argeș, adresă prin care sunt desemnate persoanele ce vor face parte din Consiliul de Administrație al Școlii.

Intimatul-reclamant, în calitate de primar, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și de a nu încălca legislația aplicabilă. Or, acesta nu a depus nicio diligență pentru a cunoaște textul legal, deși acesta se bucura de accesibilitate și publicitate și nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate.

Așadar, recurenta a concluzionat că instanța de fond a aplicat și interpretat eronat prevederile din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale Legii nr. 176/2010.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Instanța de fond a anulat raportul de evaluare reținând că prin acest act administrativ s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 13 septembrie 2010 - 10 iunie 2012, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Dobrești, județul Argeș, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai reținut de către A.N.I. că reclamantul nu a respectat obligația ce-i revenea, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, continuând să dețină simultan în perioada septembrie 2010 - iunie 2012, atât funcția de primar al comunei Dobrești, județ Argeș, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești, județ Argeș.

La baza întocmirii acestui raport au stat și adresele nr. x din 13 noiembrie 2014 și nr. 245 din 19 martie 2014 ale Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești, prin care a fost transmisă componența Consiliului de Administrație al școlii în perioada 2008 - 2012 și copia adresei nr. x din 13 septembrie 2010, prin care au fost desemnați reprezentanții Consiliului de Administrație al Școlii, respectiv A. și B.

Prin Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010, întocmită de Școala Gimnazială Dobrești, județ Argeș, s-a aprobat Consiliul de Administrație al unității de învățământ, Consiliu din care făcea parte și reclamantul, care era primar la acea dată. Din conținutul acestei decizii rezultă că va fi comunicată celor în drept de către serviciul secretariat.

Curtea a reținut că la dosarul cauzei nu există dovada comunicării Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 către reclamant, astfel că se constată că acesta a fost numit membru în Consiliul de Administrație al Școlii fără să fie informat, fără a putea formula plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, încălcându-i-se acestuia dreptul fundamental de a formula petiție și a se adresa justiției conform procedurilor naționale.

Această decizie reprezintă un act administrativ care a provocat petentului vătămări importante, pe mai multe planuri, ținând cont că în temeiul acesteia și-a declanșat și activitatea A.N.I., care a avut punct final întocmirea raportului atacat de reclamant.

Curtea a reținut, de asemenea, că prin necomunicarea deciziei sus-citate și imposibilitatea contestării de către reclamant, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a demisiona din Consiliul de Administrație, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, astfel că în sarcina acestuia nu se poate reține obligația ce-i revenea conform prevederilor legale sus-citate, întrucât unul din actele care au stat la baza întocmirii Raportului A.N.I. nu a fost comunicat acestuia, deși exista obligație imperativă a legii.

Mai mult, Curtea a constatat că inspectorul A.N.I. a reținut starea de incompatibilitate începând cu luna septembrie 2010, deși adresa sus-menționată a fost întocmită în luna octombrie 2010. În consecință, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 față de reclamant, pentru perioada septembrie 2010 - iunie 2012, și anume, aspectul că acesta a deținut atât funcția de primar al comunei Dobrești, județ Argeș, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești.

Înalta Curte reține că potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Se constată că acest text de lege care consacră rolul judecătorului în aflarea adevărului nu a fost respectat, în condițiile în care nu au fost lămurite aspecte relevante în soluționarea litigiului și nu au fost analizate toate argumentele invocate de reclamant.

Astfel, reclamantul a susținut că numirea sa în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești s-a făcut în mod nelegal, în condițiile în care nu a avut cunoștință despre această numire, iar Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 nu-i este opozabilă și nu poate produce efecte juridice cu privire la statutul său, dovadă că în această calitate nu a luat nicio decizie cu privire la aspectele administrative din cadrul acestei școli.

Referitor la cunoașterea de către reclamant a faptului că a fost numit ca membru în Consiliul de administrație al școlii, Înalta Curte reține că la dosar, la fila x, a fost depusă adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobrești, prin care se comunică Școlii cu clasele I-VIII Dobrești numele persoanelor desemnate care vor face parte din Consiliul de administrație, printre acestea aflându-se și numele reclamantului.

La fila x se află adresa nr. x/18 noiembrie 2014 emisă de Primăria comunei Dobrești, prin care se comunică Agenției Naționale de Integritate faptul că adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobrești nu este semnată de reclamant, în calitate de primar, ci de viceprimar și de secretar.

Prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010, întocmită de Școala Gimnazială Dobrești, județ Argeș, s-a aprobat Consiliul de Administrație al acestei unități de învățământ, Consiliu din care făcea parte și reclamantul, care era primar la acea dată. Din conținutul acestei decizii rezultă că va fi comunicată celor în drept de către serviciul secretariat.

Curtea a menționat că la dosarul cauzei nu există dovada comunicării Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 către reclamant, astfel că se constată că acesta a fost numit membru în Consiliul de Administrație al Școlii fără să fie informat.

Se reține așadar, că prima instanță și-a întemeiat soluția de anulare a raportului de evaluare pe împrejurarea că reclamantul a fost numit membru în Consiliul de Administrație al Școlii fără să fie informat, dar această concluzie s-a bazat exclusiv pe faptul că nu i-a fost comunicată Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 prin care s-a aprobat de către unitatea de învățământ componența Consiliului de administrație. Instanța de fond nu a analizat însă dacă reclamantul a avut cunoștință de faptul că a fost desemnat din partea primăriei ca membru în Consiliul de administrație, astfel cum se menționează în adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobrești.

Cele două înscrisuri fac referire la două aspecte diferite, respectiv: adresa nr. x/13 septembrie 2010 vizează desemnarea reclamantului din partea primăriei ca membru în Consiliul de Administrație al Școlii, iar Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 are în vedere aprobarea de către unitatea de învățământ a componenței Consiliului de administrație.

Din moment ce reclamantul a susținut că numirea sa în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Dobrești s-a făcut în mod nelegal, în condițiile în care nu a avut cunoștință despre această numire, era necesar a se stabili dacă reclamantul a avut cunoștință despre împrejurarea desemnării lui din partea primăriei ca membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Dobrești, județ Argeș, conform adresei în discuție.

Or, instanța de fond nu a analizat primul aspect care se impunea a fi lămurit cu atât mai mult cu cât la dosar a fost depusă, așa cum s-a menționat, adresa nr. x/18 noiembrie 2014 emisă de Primăria comunei Dobrești, prin care se comunică Agenției Naționale de Integritate faptul că adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobrești nu este semnată de reclamant, în calitate de primar, ci de viceprimar și de secretar.

În acțiune, reclamantul a invocat trei argumente pentru a obține anularea raportului de evaluare și anume: nu a avut cunoștință despre numirea lui în Consiliul de administrație; Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 nu-i este opozabilă și nu poate produce efecte juridice cu privire la statutul său; în calitate de membru în Consiliul de administrație nu a luat nicio decizie cu privire la aspectele administrative din cadrul acestei școli.

Instanța de fond a examinat doar cel de-al doilea argument, fără să le analizeze și pe celelalte două. Nu se poate considera că pronunțându-se cu privire la efectele juridice pe care le produce lipsa comunicării către reclamant a Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 a examinat și primul argument, din moment ce acestea vizează aspecte diferite. Împrejurarea că reclamantul nu a avut cunoștință de aprobarea de către unitatea de învățământ a componenței Consiliului de administrație nu echivalează cu necunoașterea desemnării lui din partea primăriei ca membru în acest Consiliu de administrație. Tocmai de aceea se impune a se stabili, în raport cu conținutul celor două adrese, dacă reclamantul a știut că a fost desemnat membru în Consiliul de administrație al școlii.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, motive ce necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1) - (4), precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici ale recurenților, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând să fie analizate cu ocazia rejudecării.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 66/F-CONT din 21 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - CL