ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, a solicitat infirmarea soluției de clasare a Rezoluției din 09.05.2013 dată de CSM - Inspecția Judiciară prin care a fost respinsă plângerea sa înregistrată sub nr. x/2013 și trimiterea plângerii sale plenului CSM în vederea excluderii din magistratură a judecărilor vinovați de încălcarea legii. În fapt, reclamanta a arătat că grefierul B., potrivit rezoluției care "arată că s-a ajuns la termenul de distribuire de 40 - 60 zile întrucât dosarul nu a putut fi repartizat în parametri inițiali. În referatul întocmit de grefieri s-a arătat că a omis atașarea listingului din data de 21.11.2012 la mapa de repartiții și că aceasta nu se mai găsește în prezent". Apreciază că Președinta secției a IV a civilă a Tribunalul București Segărceanu și judecătoarea C. au legătură cu nerepartizarea aleatorie a dosarelor a cauzelor. Față de aceste aspecte, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului să depună la dosar originalul tuturor actelor care au stat la baza rezoluției atacate, informarea rezoluției și trimiterea plângerii plenului CSM în vederea excluderii din magistratură a judecătorilor vinovați de încălcarea legii, concomitent cu sesizarea Parchetului competent pentru faptele care întrunesc, în opinia sa, elementele constitutive ale unor infracțiuni, de care se fac vinovați acești magistrați și pentru faptele comise de grefierii din subordine, care au repartizat dosarele x/2012, y/2012 și z/299/2007. Arată că inspectorul judiciar care a semnat rezoluția și inspectorul șef D. nu a putut face nicio dovadă că dosarul nr. x/2007 a fost repartizat aleatoriu. Prin Sentința civilă nr. 3902 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă cererea reclamantei, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 2249 din 29 mai 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantei împotriva sentinței sus invocate, a casat acea hotărâre și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2015 sub nr. x/2013*.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 496 din data de 17.02.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 496 din data de 17.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A.. Prin cererea de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate deoarece nu au fost avute în vedere motivele de fapt care ar fi justificat admiterea acțiunii. Referatul întocmit de grefier a arătat că nu a putut fi atașat dosarului listingul din 21.11.2012 și nici la mapa de repartiții "fiindcă acesta nu se mai găsește". Reproșul făcut de instanță în sensul că reclamanta nu a administrat probe suplimentare, sugerând că acuzațiile se bazează pe supoziții este infirmat de probele certe arătate mai sus de care instanța a refuzat să țină seama.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

Soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil. De asemenea, se reține că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă: "Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Astfel, față de soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, și față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentința civilă nr. 496 din 17 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de A. împotriva Rezoluției nr. x/IJ/1015/DIJ/2013 emise de Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004). Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege". Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În cauză, recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca inadmisibil.