ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 311/2019

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 noiembrie 2018 (prin poștă la data de 21 noiembrie 2018), contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 505 din 23 octombrie 2018 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins solicitarea formulată de contestatoare - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, de constatare a încetării suspendării din funcție, precum și solicitarea acesteia de constatare a încetării mandatului de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani la data de 15.07.2018.

Contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 62 alin. (1) lit. a), alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004.

La data de 14 ianuarie 2019, contestatoarea a transmis prin poștă electronică cerere de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 62 alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004 modificată prin Legea nr. 242/2018.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care:

- a invocat excepția netimbrării cererii, cu consecința anulării cererii ca netimbrată;

- a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, susținând, în esență, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, nefiind pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ci de secția pentru procurori din cadrul CSM;

- a invocat excepția inadmisibilității cererii, susținând, în esență, că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că hotărârea este legală și temeinică.

La data de 29 ianuarie 2019, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar punct de vedere referitor la excepția de neconstituționalitate, solicitând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat prin întâmpinare, precum și în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 505 din 23 octombrie 2018 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reține că, prin hotărârea contestată, a fost soluționată solicitarea formulată de doamna A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, de constatare a încetării suspendării din funcție, precum și solicitarea de constatare a încetării mandatului de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani la data de 15.07.2018, în sensul respingerii acestora.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată de A., urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (...)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se observă, astfel, că hotărârea contestată în prezenta cauză nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci o hotărâre a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În consecință, hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul cauzei se circumscrie noțiunii de act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente normele de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel Suceava, instanță competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 505 din 23 octombrie 2018 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN