ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 16 septembrie 2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestație la executare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2258/17.06.2015 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea de ședință din 18.12.2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 .pr.civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București.

Prin încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. a completului C1 R constituit din doamnele judecător B., C. și D..

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs, petentul a arătat că stăruie în judecarea contestației în anulare, dar judecătorii fondului nu au ținut cont de înscrisurile aflate la dosar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 6 februarie 2020.

Intimata Academia de Studii Economice din București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, precum și judecarea cauzei în lipsă.

Recurentul- petent A. a depus răspuns la întâmpinare, precum și precizări, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ., precum și suspendarea prezentului recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiași text de lege dispun că încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, respectiv încheierile prin care se încuviințează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza, are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind însă evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecății.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care s-a soluționat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părților pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza.

În speță, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. a completului C1 R constituit din doamnele judecător B., C. și D., cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2015, având ca obiect contestație la executare.

Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv a pronunțării prezentei decizii, cauza nu era încă soluționată, fiind suspendată pentru lipsă părți la data de 1 octombrie 2019.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac prevăzută de lege este deschisă părților doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluționare a cauzei.

Drept urmare, întrucât calea de atac a fost promovată anterior soluționării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, față de dispozițiile art. 53 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca prematur formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie în dosarul x/2015

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2020.