ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1892/2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 27.05.1982 la Primăria Seaca de Pădure, conform certificatului de căsătorie seria x nr. x, după o despărțire în fapt de 13 ani și păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei.

II. Hotărârea Judecătoriei Craiova:

Prin Sentința civilă nr. 665 din 27 ianuarie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

În motivare, instanța a reținut că ultimul domiciliu comun al părților a fost în comuna Seaca de Pădure, sat Răchita de Sus, jud. Dolj, dar că în prezent niciuna dintre părți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună.

Reținând că domiciliul pârâtului este în jud. Neamț, și făcând aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., instanța a stabilit că competența teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Bicaz.

III. Hotărârea Judecătoriei Bicaz:

Învestită prin declinare, Judecătoria Bicaz a pronunțat Sentința civilă nr. 596 din 30 iulie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că nu există niciun temei pentru a se reține competența în favoarea Judecătoriei Bicaz, având în vedere verificările dispuse prin adresa din 15.07.2020 emisă de secția de Poliție Rurală nr. 15 Bicaz - Post Poliție Dămuc, prin care s-a comunicat faptul că în urma cercetărilor efectuate pe raza comunei Dămuc s-a constatat faptul că numitul B. este plecat din localitate, fiind căsătorit în județul Dolj din anul 1982, unde a locuit și locuiește efectiv.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că ambele instanțe, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Se reține că noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală. Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speță, astfel cum reiese din adresa din 15.07.2020 emisă de secția de Poliție Rurală nr. 15 Bicaz - Post Poliție Dămuc, pârâtul locuiește efectiv, încă din anul 1982, în județul Dolj.

Se reține, totodată, că la dosarul cauzei nu există înscrisuri din care să rezulte faptul că reclamanta ar locui la o altă adresă decât cea indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată (comuna Seaca de Pădure, sat Răchita de Sus, județul Dolj), adresă ce coincide cu ultimul domiciliu comun al soților.

Cum la data demarării litigiului - 26 septembrie 2019 - reclamanta locuia la adresa unde era cea din urmă locuință comună a soților, aflată în circumscripția Judecătoriei Craiova, incidentă în cauză este ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanței, cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția instanței în care se află cea din urmă locuință a soților.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de divorț revine instanței în circumscripția căreia s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv Judecătoriei Craiova.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.

GGC - NN