ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1658/2020

HOTĂRÂRE

16.09.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1658/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 mai 2020 pe rolul Judecătoriei Iași, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire la terțul poprit Spitalul Clinic de Recuperare, împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 5 noiembrie 2007.

Prin Încheierea nr. 5133/CS din 29 mai 2020, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

S-a constatat, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că întrucât domiciliul debitorului se află în București, competența soluționării cererii aparține Judecătoriei sectorului 2 București.

Prin Sentința nr. 2503 din 23 iunie 2020, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat conflict negativ de competență. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, că executarea silită a început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. (1) a rămas supusă C. proc. civ. de la 1865.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 373 din C. proc. civ. de la 1965, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află sediul terțului poprit, respectiv Judecătoria Iași.

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care executorul judecătoresc B.E.J.A. A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire la terțul poprit Spitalul Clinic de Recuperare, împotriva debitorului C., urmare a cererii formulată de creditorul B.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile aplicabile speței, respectiv noul C. proc. civ. sau C. proc. civ. de la 1865.

În speță, executarea silită ce face obiectul Dosarului de executare nr. x/M/2013 (fost Dosar nr. x/2012) a fost declanșată la 14 iunie 2012, după cum reiese din cererea de începere a executării silite aflate la dosarului Judecătoriei Iași, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (15 februarie 2013).

Față de data introducerii cererii de începere a executării silite, în cauză devin incidente prevederile cuprinse la art. 3 din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, înainte de data intrării în vigoare a codului rămânând supuse legii vechi.

Ca atare, față de dispozițiile tranzitorii menționate și de data începerii executorii silite, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Art. 373 C. proc. civ. stipulează la alin. (1) și (2) în sensul că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea. Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se constată că în cauză, prin cererea formulată, s-a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, executorul judecătoresc identificând faptul că debitorul încasează venituri din salarii de la Spitalul Clinic de Recuperare cu sediul în Iași.

Cum în cauză s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire, devin incidente dispozițiile cuprinse la art. 453 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit".

Coroborând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. cu cele ale art. 373 alin. (2) din cod care stipulează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și având în vedere că sediul terțului poprit se află în raza teritorială a Judecătoriei Iași, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acestei instanțe, ținând cont și de prevederile art. 12 din cod în temeiul cărora reclamantul a înțeles să învestească instanța de la sediul terțului poprit.