ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea promovată la data de 10 noiembrie 2008, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, M.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu reclamantul P.G.I., revizuirea sentinței civile nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni, pronunțată în Dosarul nr. 383/828/2007 (Decizia nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș), schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate, anularea celei din urmă hotărâri și suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii, până la soluționarea cererii de revizuire.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și 325 C. proc. civ., revizuenta a arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad și grade diferite, în una și aceeași pricină de partaj, între aceleași persoane având aceeași calitate și anume: sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni în Dosarul nr. 383/828/2007, Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 și sentința civilă nr. 11174/2000 a Judecătoriei Topoloveni în Dosarul nr. 7855/1999.

La termenul de judecată din 27 noiembrie 2008, revizuienta a depus precizări prin care a arătat că există contrarietate de hotărâri în Dosarul nr. 7855/1999 al Judecătoriei Pitești, sentința civilă nr. 11174/2000 rămasă definitivă și irevocabilă, Dosarul nr. 1389/828/2006 al Judecătoriei Topoloveni, sentința civilă nr. 164/2007, rămasă definitivă și irevocabilă și Dosarul nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni, sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 și Decizia civilă nr. 1762/2008 a Tribunalului Argeș. A mai precizat că revizuirea își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, referitor la C.E.C.-ul cerut în acțiuni diferite de partaj, de către același reclamant, cu nerespectarea excepției puterii lucrului judecat.

Consideră că esențial este să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărâri ulterioare, verificându-se dacă prin noua acțiune reclamantul nu urmărește același scop ca în primul proces. Această condiție este îndeplinită și în cazul în care problema a fost discutată în primul proces numai pe cale incidentală. La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2009, instanța a pus în discuția părților cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1762/11 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și a acordat cuvântul și asupra condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, inclusiv sub aspectul termenului de promovare a acesteia.

Prin sentința civilă nr. 38/ F din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de revizuenta M.M. și s-a respins ca tardivă cererea de revizuire privind sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosar nr. 383/828/2007 și Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, sentința civilă nr. 11174 din 16 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 7855/1999, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1872 din 19 decembrie 2003, sentința civilă nr. 164 din 21 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. 1389/828/2006, în contradictoriu cu intimatul P.G.I.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că revizuienta M.M. a solicitat prin cererea de revizuire, ulterior precizată, anularea sentinței civile nr. 242 din 01 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni și a Deciziei nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 11174 din 16 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești-modificată în apel de Tribunalul Argeș, prin Decizia nr. 1872 din /19 decembrie 2003 și sentinței civile nr. 164 din 21 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Topoloveni. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cazurile expres și limitativ prevăzute la pct. 1 - 9 ale aceluiași text de lege.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se poate obține desființarea doar a anumitor hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, pentru motivele expres prevăzute de lege. Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum și consecințele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia, a termenului de promovare și al motivelor de revizuire invocate. În ceea ce privește primul aspect, instanța a constatat că în discuție se află trei hotărâri definitive, dintre care una modificată în apel, de Tribunalul Argeș, astfel că sub aspectul competenței materiale de soluționare a cererii, Curtea de Apel Pitești a constatat că este competentă, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 raportat la art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. Sub cel de-al doilea aspect, respectiv a termenului de promovare a căii extraordinare de atac, instanța anterioară a apreciat că art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este lipsit de echivoc, în sensul că termenul de revizuire este de o luna și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, când hotărârile au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului - de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Instanța a reținut că în speță, așa cum a rezultat din precizările făcute de revizuientă la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2008, hotărârea a cărei contrarietate se reclamă în raport de alte două sentințe rămase definitive și irevocabile, este sentința nr. 242 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta M.M. Din perspectiva art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sentința civilă nr. 242 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, este definitivă de la pronunțare, iar momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii, este cel al comunicării hotărârii.

Or, de la data de 01 aprilie 2008 și până la data formulării cererii de revizuire, 10 noiembrie 2008, a trecut mai mult de o lună, timp în care a fost declarat chiar și recurs împotriva sentinței. Instanța a mai apreciat că în speță este lipsită de relevanță data pronunțării Deciziei civile nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, când hotărârea de fond a rămasă irevocabilă, dată la care este evident că revizuientă s-a raportat, întrucât respectiva hotărâre nu a evocat fondul cauzei, astfel cum legea condiționează în mod expres admisibilitatea cererii de revizuire, dacă aceasta ar fi format obiectul cererii. Prin urmare, Curtea de Apel Pitești a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire, în aplicarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., astfel că, nu s-a impus analiza pe fond a motivelor invocate în susținerea revizuirii, întemeiate pe ipoteza hotărârilor potrivnice. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii, față de soluția respingerii revizuirii ca tardiv formulate, aceasta apare ca rămasă fără obiect, motiv pentru care s-a dispus în consecință, potrivit art. 325 raportat la art. 403 C. proc. civ. În termen legal, împotriva aceste decizii, revizuenta a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 5 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că în mod nelegal s-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, deoarece cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în situația în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, termenul pentru promovarea căii de atac curge de la pronunțarea acestei din urmă hotărâri, a instanței de recurs, indiferent daca partea a fost sau nu prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

Recurenta arată că în speță, termenul de o lună curge de la 31 octombrie 2008 când a fost pronunțată Decizia civilă nr. 1762/2008 a Tribunalului Argeș (instanță de recurs). Totodată, se arată de către revizuentă, că prin constatarea cererii de revizuire ca tardiv formulată, instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, principiu de ordine publică europeană care constituie o exigență a Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului (art. 304 pct. 4 C. proc. civ). Pe de altă parte, instanța a violat regula dublului grad de jurisdicție, lipsindu-o pe recurentă de al doilea grad de jurisdicție, întrucât sentința civilă nr. 38F/2009 a Curții de Apel Pitești, nu poate fi irevocabilă, ci este susceptibilă de recurs, astfel că, instanța a încălcat și prevederile art. 328 alin. (2) C. proc.

civ. care sunt de strictă interpretare, critică dezvoltată, de asemenea, de recurentă, pe temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Procedând în acest fel, instanța a îndeplinit un act abuziv pe care era numai de atributul puterii legislative, în sensul că a procedat la modificarea legii, reducând în mod arbitrar termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri prevăzut de art. 324 pct. 1 teza ultimă, de la o lună la mai puțin de 10 zile, deoarece Decizia civilă nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeș a fost pronunțată pe 31 octombrie 2008, iar recursul său a fost introdus pe data de 10 noiembrie 2008, prin urmare, în termenul legal prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc.

civ. pentru ipoteza contrarietății de hotărâri; această critică a fost susținută de recurentă în baza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Totodată, instanța a săvârșit un exces de putere tăgăduind valoarea unui text de lege care are forță legală și anume prevederile art. 324 pct. 1 teza ultimă și art. 328 alin. (2) C. proc. civ. care sunt de strictă interpretare și pe care le interpretează în mod arbitrar (art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ). Recurenta mai susține că instanța a încălcat principiul contradictorialității în sensul că la pronunțarea soluției a avut in vedere alte împrejurări, reținând aspecte pe care nu le-a pus in prealabil în discuția pârtilor, respectiv tardivitatea acțiunii și de asemenea, nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, încălcând prevederile art. 129 C. proc.

civ., refuzând atașarea Dosarului nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni și deci și a Deciziei nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeș, ceea ce în opinia recurentei, se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În plus, instanța și-a întemeiat soluția pe argumente străine de natura pricinii, încălcând principiul disponibilității, iar pe de altă parte, a lăsat necercetate capete de cerere și nu a soluționat fondul cauzei - contrarietatea de hotărâri, critică susținută, de asemenea, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

O cerere este tardivă atunci când depășește termenul prevăzut de lege pentru formularea ei, în speță, acesta fiind de o luna de la pronunțarea ultimei hotărâri 31 octombrie 2008, anume, Decizia nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeș din Dosarul nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni și care, dacă nu ar fi fost obiect al revizuirii, nici nu ar fi fost competentă Curtea de Apel Pitești să soluționeze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Recursul formulat este nefondat. Cererea de revizuire adresată Curții de Apel Pitești la 10 noiembrie 2008 a fost întemeiată pe ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta revizuentă susținând că sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, este potrivnică față de alte două hotărâri judecătorești anterioare: sentința civilă nr. 11174 din 16 octombrie 2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1872 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Argeș, ca și față de sentința civilă nr. 164 din 21 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în Dosar nr. 1389/828/2006. Prioritar, instanța anterioară și-a verificat competența și respectarea termenului de formulare a cererii de revizuire, ambele chestiuni fiind legal dezlegate de instanța de revizuire.

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.: În cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele careu au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire, va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.

Astfel cum reiese din cele redate în expozeul prezentei decizii, instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice sunt: Judecătoria Topoloveni, Judecătoria Pitești și Tribunalul Argeș, atât Judecătoria Topoloveni, cât și Judecătoria Pitești, aflându-se în circumscripția Tribunalului Argeș (și, implicit a Curții de Apel Pitești), iar instanța mai mare în grad față de cele două judecătorii menționate și față de Tribunalul Argeș, fiind Curtea de Apel Pitești, legal învestită și, deci, instanță competentă să soluționeze cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Rațiunea ipotezei de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

îl reprezintă, așa cum corect susține și recurenta, respectarea puterii de lucru judecat, iar finalitatea acesteia este înlăturarea hotărârii ulterioare date cu încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât conform art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se va anula cea din urmă hotărâre, partea neavând alegerea hotărârii menite a rămâne în circuitul civil și să solicite, eventual, anularea primei hotărâri judecătorești, înzestrate cu autoritate de lucru judecat. Recurenta revizuentă a mai susținut încălcarea dreptului său la un proces echitabil, garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, întrucât curtea de apel a menționat în dispozitivul deciziei supuse prezentului recurs că este irevocabilă, anulându-se astfel principiul dublului grad de jurisdicție.

Principiul dublului grad de jurisdicție nu este aplicabil căilor extraordinare de atac (precum revizuirea), ci numai celor ordinare și nici acesta nu este absolut, întrucât legiuitorul a reglementat situații în care hotărârile date în primă instanță sunt supuse numai recursului (cale extraordinară de atac) și au autoritate de lucru judecat provizorie care se consolidează la momentul rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri, fie prin neexercitarea recursului, fie prin soluționarea lui. Pe de altă parte, se constată că acesta este un argument invocat apriori de către recurentă, pentru ipoteza în care Înalta Curte, contrar dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., ar fi pus în discuție excepția inadmisibilității prezentului recurs, ignorând regula de procedură potrivit căreia o cale de atac este dată de lege, iar nu de judecător.

Recursul împotriva deciziei date în soluționarea unei revizuiri pentru hotărâri potrivnice este inadmisibil doar în cazul în care instanța de revizuire ar fi fost Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce nu este cazul în speță. Și excepția tardivității cererii de revizuire a fost legal soluționată de instanța anterioară, în aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care dispun că termenul de o lună pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii definitive, iar dacă hotărârile au fost date de instanță de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare (ca și pentru ipoteza art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.).

De vreme ce sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, prin respingerea recursului ca nefondat (decizie care nu evocă fondul), în mod corect curtea de apel s-a raportat, pentru calculul termenului de revizuire, la data comunicării sentinței a cărei anulare s-a cerut; or, aplicând o prezumție simplă, permisă prin dispozițiile art. 1203 C. civ., această comunicare este mult anterioară datei de 10 octombrie 2008 (revizuirea fiind promovată la 10 noiembrie 2008), întrucât recursul împotriva ei a fost soluționat la 31 octombrie 2008. Contrar celor susținute de recurentă, termenul de revizuire nu curge de la data pronunțării deciziei instanței de recurs, la care aceasta s-a raportat, întrucât decizia instanței de recurs nu evocă fondul, după cum recurenta revizuentă, la data comunicării sentinței civile nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni, avea alegerea fie de a exercita recurs, fie de a recurge la promovarea unei cereri de revizuire prin care să invoce contrarietatea cu alte hotărâri judecătorești anterioare și să recurgă la calea de atac (extraordinară, în ambele situații) care i se părea mai adecvată finalității urmărite.

Pe de altă parte, se constată că decizia instanței de recurs, Decizie nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 Tribunalului Argeș, a fost anulată prin admiterea contestației în anulare promovată de aceeași pârâtă M.M., potrivit celor ce rezultă din Decizia civilă nr. 604/ R din 31 martie 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă (fila 16 Dosar nr. 3792/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, atașat la cel prezent). Prin urmare, aceeași decizie a instanței de recurs, împotriva căreia recurenta susține că ar fi formulat și cererea de revizuire, nu ar putea fi anulată și pe calea revizuirii, întrucât la acest moment este lipsită de efecte, ceea ce constituie un argument în plus cu privire la hotărârea judecătorească a cărei anuare s-a cerut pe calea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Nici dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întrunite sub aspectul criticat de recurentă (încălcarea principiului contradictorialității ca urmare a nepunerii în dezbaterea părților a excepției tardivității formulării cererii de revizuire), întrucât din considerente deciziei recurate, reiese că aspectele dezbătute la termenul din 14 ianuarie 2009 au fost: suspendarea executării Deciziei civile nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, termenul de promovare a revizuirii și admisibilitatea căii de atac, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, necercetarea motivului de revizuire (hotărâri judecătorești potrivnice), reprezintă consecința firească a admiterii excepției tardivității cererii, excepție peremptorie ce a făcut de prisos analiza fondului, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., astfel că și acest motiv de recurs este neîntemeiat. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinței nr. 38/ F din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentă la plata a 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.G.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2010.