ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea promovată la data de 10

noiembrie 2008, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, M.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

reclamantul P.G.I., revizuirea sentinței civile nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei

Topoloveni, pronunțată în Dosarul nr. 383/828/2007 (Decizia nr. 1762/ R din 31

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș), schimbarea în tot sau în parte

a hotărârii atacate, anularea celei din urmă hotărâri și suspendarea executării

hotărârii supuse revizuirii, până la soluționarea cererii de revizuire.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și 325 C. proc. civ., revizuenta a

arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad și grade diferite, în una și aceeași pricină de partaj, între aceleași

persoane având aceeași calitate și anume: sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie

2008 a Judecătoriei Topoloveni în Dosarul nr. 383/828/2007, Decizia civilă nr. 1762/

R din 31 octombrie 2008 și sentința civilă nr. 11174/2000 a Judecătoriei

Topoloveni în Dosarul nr. 7855/1999.

La termenul de

judecată din 27 noiembrie 2008, revizuienta a depus precizări prin care a

arătat că există contrarietate de hotărâri în Dosarul nr. 7855/1999 al

Judecătoriei Pitești, sentința civilă nr. 11174/2000 rămasă definitivă și

irevocabilă, Dosarul nr. 1389/828/2006 al Judecătoriei Topoloveni, sentința

civilă nr. 164/2007, rămasă definitivă și irevocabilă și Dosarul nr. 383/828/2007

al Judecătoriei Topoloveni, sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 și Decizia

civilă nr. 1762/2008 a Tribunalului Argeș.

A mai precizat că

revizuirea își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat,

referitor la C.E.C.-ul cerut în acțiuni diferite de partaj, de către același

reclamant, cu nerespectarea excepției puterii lucrului judecat.

Consideră că esențial

este să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile

recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărâri ulterioare,

verificându-se dacă prin noua acțiune reclamantul nu urmărește același scop ca

în primul proces. Această condiție este îndeplinită și în cazul în care

problema a fost discutată în primul proces numai pe cale incidentală.

La termenul de

judecată din data de 14 ianuarie 2009, instanța a pus în discuția părților

cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1762/11 din 31 octombrie 2008

pronunțată de Tribunalul Argeș și a acordat cuvântul și asupra condițiilor de

admisibilitate a cererii de revizuire, inclusiv sub aspectul termenului de

promovare a acesteia.

Prin sentința civilă nr.

38/ F din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a

executării hotărârii formulată de revizuenta M.M. și s-a respins ca tardivă

cererea de revizuire privind sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008,

pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosar nr. 383/828/2007 și Decizia civilă

nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, sentința

civilă nr. 11174 din 16 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul

nr. 7855/1999, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1872 din 19 decembrie 2003,

sentința civilă nr. 164 din 21 martie 2007, pronunțată de Judecătoria

Topoloveni în Dosarul nr. 1389/828/2006, în contradictoriu cu intimatul P.G.I.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că revizuienta M.M. a solicitat prin cererea de

revizuire, ulterior precizată, anularea sentinței civile nr. 242 din 01 aprilie

2008 a Judecătoriei Topoloveni și a Deciziei nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008

pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 11174

din 16 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești-modificată în apel de

Tribunalul Argeș, prin Decizia nr. 1872 din /19 decembrie 2003 și sentinței

civile nr. 164 din 21 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Topoloveni.

Potrivit art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cazurile expres și limitativ

prevăzute la pct. 1 - 9 ale aceluiași text de lege.

Revizuirea este o

cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se poate obține

desființarea doar a anumitor hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile,

pentru motivele expres prevăzute de lege.

Caracterul

extraordinar al acestei căi de atac, precum și consecințele pe care retractarea

hotărârii le-ar putea avea pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor

juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul

obiectului acesteia, a termenului de promovare și al motivelor de revizuire

invocate.

În ceea ce privește

primul aspect, instanța a constatat că în discuție se află trei hotărâri

definitive, dintre care una modificată în apel, de Tribunalul Argeș, astfel că sub

aspectul competenței materiale de soluționare a cererii, Curtea de Apel Pitești

a constatat că este competentă, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 raportat la art.

323 alin. (2) C. proc. civ.

Sub cel de-al doilea

aspect, respectiv a termenului de promovare a căii extraordinare de atac,

instanța anterioară a apreciat că art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este

lipsit de echivoc, în sensul că termenul de revizuire este de o luna și se va

socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la

comunicarea hotărârii definitive, când hotărârile au fost date de instanța de

recurs, după evocarea fondului - de la pronunțare, iar pentru hotărârile

prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Instanța a reținut că

în speță, așa cum a rezultat din precizările făcute de revizuientă la termenul

de judecată din data de 24 noiembrie 2008, hotărârea a cărei contrarietate se reclamă

în raport de alte două sentințe rămase definitive și irevocabile, este sentința

nr. 242 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008, prin care a fost

respins recursul declarat de pârâta M.M.

Din perspectiva art. 377

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sentința civilă nr. 242 din 01 aprilie 2008,

pronunțată de Judecătoria Topoloveni, este definitivă de la pronunțare, iar

momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac

extraordinare a revizuirii, este cel al comunicării hotărârii.

Or, de la data de 01

aprilie 2008 și până la data formulării cererii de revizuire, 10 noiembrie 2008,

a trecut mai mult de o lună, timp în care a fost declarat chiar și recurs

împotriva sentinței.

Instanța a mai

apreciat că în speță este lipsită de relevanță data pronunțării Deciziei civile

nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, când hotărârea de fond

a rămasă irevocabilă, dată la care este evident că revizuientă s-a raportat,

întrucât respectiva hotărâre nu a evocat fondul cauzei, astfel cum legea

condiționează în mod expres admisibilitatea cererii de revizuire, dacă aceasta

ar fi format obiectul cererii.

Prin urmare, Curtea

de Apel Pitești a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire, în

aplicarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., astfel că, nu s-a impus analiza pe fond a motivelor invocate în

susținerea revizuirii, întemeiate pe ipoteza hotărârilor potrivnice.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării hotărârii, față de soluția respingerii revizuirii ca

tardiv formulate, aceasta apare ca rămasă fără obiect, motiv pentru care s-a

dispus în consecință, potrivit art. 325 raportat la art. 403 C. proc. civ.

În termen legal,

împotriva aceste decizii, revizuenta a formulat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 4, 5 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta susține că în mod nelegal s-a respins cererea de

revizuire ca tardiv formulată, deoarece cazul de revizuire pentru contrarietate

de hotărâri, în situația în care ultima hotărâre este a instanței de recurs,

termenul pentru promovarea căii de atac curge de la pronunțarea acestei din

urmă hotărâri, a instanței de recurs, indiferent daca partea a fost sau nu

prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

Recurenta arată că în

speță, termenul de o lună curge de la 31 octombrie 2008 când a fost pronunțată Decizia

civilă nr. 1762/2008 a Tribunalului Argeș (instanță de recurs).

Totodată, se arată de

către revizuentă, că prin constatarea cererii de revizuire ca tardiv formulată,

instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, principiu de ordine publică

europeană care constituie o exigență a Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului (art. 304 pct. 4 C. proc. civ).

Pe de altă parte,

instanța a violat regula dublului grad de jurisdicție, lipsindu-o pe recurentă de

al doilea grad de jurisdicție, întrucât sentința civilă nr. 38F/2009 a Curții

de Apel Pitești, nu poate fi irevocabilă, ci este susceptibilă de recurs,

astfel că, instanța a încălcat și prevederile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. care

sunt de strictă interpretare, critică dezvoltată, de asemenea, de recurentă, pe

temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Procedând în acest

fel, instanța a îndeplinit un act abuziv pe care era numai de atributul puterii

legislative, în sensul că a procedat la modificarea legii, reducând în mod

arbitrar termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de

hotărâri prevăzut de art. 324 pct. 1 teza ultimă, de la o lună la mai puțin de

10 zile, deoarece Decizia civilă nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeș a fost

pronunțată pe 31 octombrie 2008, iar recursul său a fost introdus pe data de 10

noiembrie 2008, prin urmare, în termenul legal prevăzut de art. 324 pct. 1 C.

proc. civ. pentru ipoteza contrarietății de hotărâri; această critică a fost

susținută de recurentă în baza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Totodată, instanța a

săvârșit un exces de putere tăgăduind valoarea unui text de lege care are forță

legală și anume prevederile art. 324 pct. 1 teza ultimă și art. 328 alin. (2) C.

proc. civ. care sunt de strictă interpretare și pe care le interpretează în mod

arbitrar (art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ).

Recurenta mai susține

că instanța a încălcat principiul contradictorialității în sensul că la

pronunțarea soluției a avut in vedere alte împrejurări, reținând aspecte pe

care nu le-a pus in prealabil în discuția pârtilor, respectiv tardivitatea

acțiunii și de asemenea, nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru

aflarea adevărului, încălcând prevederile art. 129 C. proc. civ., refuzând

atașarea Dosarului nr. 383/828/2007 al Judecătoriei Topoloveni și deci și a Deciziei

nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeș, ceea ce în opinia recurentei, se

încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În plus, instanța

și-a întemeiat soluția pe argumente străine de natura pricinii, încălcând

principiul disponibilității, iar pe de altă parte, a lăsat necercetate capete

de cerere și nu a soluționat fondul cauzei - contrarietatea de hotărâri,

critică susținută, de asemenea, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

O cerere este tardivă

atunci când depășește termenul prevăzut de lege pentru formularea ei, în speță,

acesta fiind de o luna de la pronunțarea ultimei hotărâri 31 octombrie 2008,

anume, Decizia nr. 1762/R/2008 a Tribunalului Argeș din Dosarul nr. 383/828/2007

al Judecătoriei Topoloveni și care, dacă nu ar fi fost obiect al revizuirii,

nici nu ar fi fost competentă Curtea de Apel Pitești să soluționeze cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul formulat

este nefondat.

Cererea de revizuire

adresată Curții de Apel Pitești la 10 noiembrie 2008 a fost întemeiată pe

ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., recurenta revizuentă

susținând că sentința civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei

Topoloveni, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie

2008 a Tribunalului Argeș, este potrivnică față de alte două hotărâri

judecătorești anterioare: sentința civilă nr. 11174 din 16 octombrie 2000 a

Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1872

din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Argeș, ca și față de sentința civilă nr. 164

din 21 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în Dosar nr. 1389/828/2006.

Prioritar, instanța

anterioară și-a verificat competența și respectarea termenului de formulare a

cererii de revizuire, ambele chestiuni fiind legal dezlegate de instanța de

revizuire.

Potrivit

dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.: În cazul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad

față de instanța sau instanțele careu au pronunțat hotărârile potrivnice. Când

cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din

circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care

urmează să se îndrepte cererea de revizuire, va fi aceea a instanței care a dat

prima hotărâre.

Astfel cum reiese din

cele redate în expozeul prezentei decizii, instanțele care au pronunțat

hotărârile pretins potrivnice sunt: Judecătoria Topoloveni, Judecătoria Pitești

și Tribunalul Argeș, atât Judecătoria Topoloveni, cât și Judecătoria Pitești,

aflându-se în circumscripția Tribunalului Argeș (și, implicit a Curții de Apel

Pitești), iar instanța mai mare în grad față de cele două judecătorii

menționate și față de Tribunalul Argeș, fiind Curtea de Apel Pitești, legal

învestită și, deci, instanță competentă să soluționeze cererea de revizuire, în

raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Rațiunea ipotezei de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl

reprezintă, așa cum corect susține și recurenta, respectarea puterii de lucru

judecat, iar finalitatea acesteia este înlăturarea hotărârii ulterioare date cu

încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât conform art. 327 alin. (1) C.

proc. civ., se va anula cea din urmă hotărâre, partea neavând alegerea

hotărârii menite a rămâne în circuitul civil și să solicite, eventual, anularea

primei hotărâri judecătorești, înzestrate cu autoritate de lucru judecat.

Recurenta revizuentă

a mai susținut încălcarea dreptului său la un proces echitabil, garantat de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului, întrucât curtea de apel a menționat în dispozitivul

deciziei supuse prezentului recurs că este irevocabilă, anulându-se astfel principiul

dublului grad de jurisdicție.

Principiul dublului

grad de jurisdicție nu este aplicabil căilor extraordinare de atac (precum

revizuirea), ci numai celor ordinare și nici acesta nu este absolut, întrucât

legiuitorul a reglementat situații în care hotărârile date în primă instanță

sunt supuse numai recursului (cale extraordinară de atac) și au autoritate de

lucru judecat provizorie care se consolidează la momentul rămânerii irevocabile

a respectivei hotărâri, fie prin neexercitarea recursului, fie prin

soluționarea lui.

Pe de altă parte, se

constată că acesta este un argument invocat apriori de către recurentă, pentru

ipoteza în care Înalta Curte, contrar dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc.

civ., ar fi pus în discuție excepția inadmisibilității prezentului recurs,

ignorând regula de procedură potrivit căreia o cale de atac este dată de lege,

iar nu de judecător.

Recursul împotriva

deciziei date în soluționarea unei revizuiri pentru hotărâri potrivnice este

inadmisibil doar în cazul în care instanța de revizuire ar fi fost Înalta Curte

de Casație și Justiție, ceea ce nu este cazul în speță.

Și excepția

tardivității cererii de revizuire a fost legal soluționată de instanța

anterioară, în aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

care dispun că termenul de o lună pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1,

2 și 7 alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii definitive, iar dacă

hotărârile au fost date de instanță de recurs după evocarea fondului, de la

pronunțare (ca și pentru ipoteza art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.).

De vreme ce sentința

civilă nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Topoloveni a rămas irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș,

prin respingerea recursului ca nefondat (decizie care nu evocă fondul), în mod

corect curtea de apel s-a raportat, pentru calculul termenului de revizuire, la

data comunicării sentinței a cărei anulare s-a cerut; or, aplicând o prezumție

simplă, permisă prin dispozițiile art. 1203 C. civ., această comunicare este

mult anterioară datei de 10 octombrie 2008 (revizuirea fiind promovată la 10

noiembrie 2008), întrucât recursul împotriva ei a fost soluționat la 31

octombrie 2008.

Contrar celor

susținute de recurentă, termenul de revizuire nu curge de la data pronunțării

deciziei instanței de recurs, la care aceasta s-a raportat, întrucât decizia

instanței de recurs nu evocă fondul, după cum recurenta revizuentă, la data

comunicării sentinței civile nr. 242 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei

Topoloveni, avea alegerea fie de a exercita recurs, fie de a recurge la

promovarea unei cereri de revizuire prin care să invoce contrarietatea cu alte

hotărâri judecătorești anterioare și să recurgă la calea de atac (extraordinară,

în ambele situații) care i se părea mai adecvată finalității urmărite.

Pe de altă parte, se

constată că decizia instanței de recurs, Decizie nr. 1762/ R din 31 octombrie 2008

Tribunalului Argeș, a fost anulată prin admiterea contestației în anulare

promovată de aceeași pârâtă M.M., potrivit celor ce rezultă din Decizia civilă nr.

604/ R din 31 martie 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă (fila 16 Dosar nr.

3792/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, atașat la cel prezent).

Prin urmare, aceeași

decizie a instanței de recurs, împotriva căreia recurenta susține că ar fi

formulat și cererea de revizuire, nu ar putea fi anulată și pe calea

revizuirii, întrucât la acest moment este lipsită de efecte, ceea ce constituie

un argument în plus cu privire la hotărârea judecătorească a cărei anuare s-a

cerut pe calea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Nici dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întrunite sub aspectul criticat de recurentă

(încălcarea principiului contradictorialității ca urmare a nepunerii în

dezbaterea părților a excepției tardivității formulării cererii de revizuire),

întrucât din considerente deciziei recurate, reiese că aspectele dezbătute la

termenul din 14 ianuarie 2009 au fost: suspendarea executării Deciziei civile nr.

1762/ R din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, termenul de promovare a

revizuirii și admisibilitatea căii de atac, conform art. 326 alin. (3) C. proc.

civ.

De asemenea,

necercetarea motivului de revizuire (hotărâri judecătorești potrivnice),

reprezintă consecința firească a admiterii excepției tardivității cererii,

excepție peremptorie ce a făcut de prisos analiza fondului, potrivit art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., astfel că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinței nr. 38/ F din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentă

la plata a 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.G.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2010.