ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1736 din 23 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x din 2018, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 155 C. proc. pen., a fost respinsă excepția prescripției răspunderii penale, formulată de inculpatul A..

În baza art. 314 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 32 raportat la art. 310 C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de tentativă la falsificare de monedă, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 32 raportat la art. 316 C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de tentativă la falsificare de valori străine, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 320 alin. (1) C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 322 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele 6 pedepse cu închisoarea, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 32 de luni închisoare, inculpatul A. fiind condamnat în total la pedeapsa de 2 ani și 32 de luni închisoare.

S-a stabilit că pedeapsa de 2 ani și 32 de luni închisoare se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii de 24 de ore a inculpatului, cuprinsă între 16 februarie 2012, ora 13:20 - 17 februarie 2012, ora 13:20.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ce se vor aplica după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu art. 41 alin. (1), (2) din același cod și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, cu termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpata B. cu privire la infracțiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior, cu art. 41 alin. (1), (2) C. pen. anterior, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și a fost obligat inculpatul A. la plata daunelor materiale în sumă de 94.096,48 RON către partea civilă.

Au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata daunelor materiale în sumă de 100395,16 RON către partea civilă C.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri false:

- carnet de muncă seria x.P.S. nr. x, contract individual de muncă nr. , Adeverință de salariu nr. x din 28 iulie 2011, Fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru an 2010, Actul adițional nr. x din 4 iunie 2007 la Contractul de muncă nr. x din 3 octombrie 2006, Actul adițional nr. x din 18.01.2008 la Contractul de muncă nr. x din 3 octombrie 2006, Actul adițional nr. x din 4 august 2009 la Contractul de muncă nr. x din 3 octombrie 2006;

- carte de identitate, carnet de muncă seria x.P.S. nr. x, contract individual de muncă nr. x din 11 aprilie 2003 înregistrat la ITM Constanța cu nr. x, Adeverință de salariu nr. x din 18 august 2011, Fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru an 2010, Actul adițional nr. x din 10 iunie 2005 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adițional nr. x din 22 martie 2007 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adițional nr. x din 17 august 2009 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adițional nr. x din 10 octombrie 2010 la Contractul de muncă nr. x din 2003, carte de identitate seria x nr. x, carnet de muncă seria x.P.S. nr. x, contract individual de muncă nr. x din 11 aprilie 2003 înregistrat la ITM Constanța cu nr. x, Adeverință de salariu nr. 14 din 18 august 2011, Fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru an 2010, Actul adițional nr. x din 10 iunie 2005 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adițional nr. x din 22 martie 2007 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adițional nr. x din 17 august 2009 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adițional nr. x din 10 octombrie 2010 la Contractul de muncă nr. x din 2003, factură utilități - D. nr. x din 21 august 2011 pe numele E.;

- Cartea de identitate pe numele F., seria x nr. x, Decizie de pensionare nr. x din 2 iulie 2004, Cupon de pensie - nr. dosar pensie x.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate la percheziția domiciliară din data de 15 februarie 2012, enumerate în procesul-verbal din data de 15 februarie 2012 aflat la fila x d.u.p și în Anexa la acest proces-verbal aflată la fila x d.u.p, depuse la camera de corpuri delicte în baza dovezii nr. x din 11septembrie 2017 aflată la dosar urmărire penală.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor inventariate în procesul-verbal din data de 3 mai 2012 aflat la fila x d.u.p și ridicate la percheziția domiciliară de la domiciliul inculpatului din 15 februarie 2012.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2500 RON către stat.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligată inculpata B. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1500 RON către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 1736 din 23 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x din 2018, a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a solicitat, pe de o parte, pronunțarea unei soluții de achitare, susținând, în esență, că ansamblul probator este incomplet și nu dovedește vinovăția sa, iar pe de altă parte, încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în Dosarul nr. x din 2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 1736 din 23 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x din 2018.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de recurs în casație indicat, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greșitei soluții de condamnare, pentru o parte dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.

A susținut recurentul inculpat că unele dintre faptele ce i-au fost reținute în sarcină nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) din același cod, se impune admiterea căii extraordinare de atac a recursului în casație și casarea deciziei penale atacate, cu consecința achitării sale sub aspectul comiterii a trei dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunile de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) C. pen., tentativă la falsificare de monedă, prev. de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. și tentativă la falsificare de valori străine, prev. de art. 32 raportat la art. 316 C. pen.

În concret, recurentul inculpat a arătat că, în calitate de jurnalist de investigații, efectua activitate de cercetare și documentare în raport cu orice subiect care avea succes la public, fiind condamnat în prezenta cauză pentru faptul că și-a achiziționat o tipografie în vederea dezvoltării activității publicistice, care însă nu era funcțională. A apreciat astfel că faptele descrise nu sunt prevăzute de legea penală, prin raportare la dispozițiile privind desfășurarea activității de cercetare și documentare în țara noastră.

De asemenea, a susținut recurentul că nici din perspectiva celorlalte două infracțiuni, prevăzute de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. și, respectiv, de art. 32 raportat la art. 316 C. pen., nu se poate reține comiterea unor fapte de natură penală, prin trimiteri la materiale documentare regăsite în calculatoare și în locul unde s-a efectuat percheziția în cauză, în realitate fiind vorba despre informații publice care puteau fi accesate în mod liber de către orice persoană.

Prin încheierea din 1 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x din 2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul anterior menționat.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenția lipsa caracterului penal al unora dintre faptele pentru care a fost condamnat (cu referire la infracțiunile de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) C. pen., tentativă la falsificare de monedă, prev. de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. și tentativă la falsificare de valori străine, prev. de art. 32 raportat la art. 316 C. pen.) și susținând, totodată, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de lege.

Criticile invocate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația acestuia în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus soluția de condamnare.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casație promovat în cauză acesta urmărind, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanțele anterioare, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale celor trei infracțiuni menționate (deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) C. pen., tentativă la falsificare de monedă, prev. de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. și tentativă la falsificare de valori străine, prev. de art. 32 raportat la art. 316 C. pen.), pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, instanța de apel realizând de altfel o analiză corespunzătoare sub acest aspect, pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x din 2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x din 2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM