ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 680 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 366 din data de 1 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește eliminarea unor erori conținute de hotărârile judecătorești definitive, în condițiile art. 426 din C. proc. pen.

Relativ la examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare, Curtea a constatat că, o astfel de cerință este impusă de prevederile art. 431 din C. proc. pen., fiind făcută în cameră de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului.

Cu alte cuvinte, instanța învestită cu judecarea contestației în anulare nu poate proceda la rejudecarea apelului decât în măsura în care găsește admisibilă în principiu calea extraordinară de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existenței vreunuia din cazurile prev. de art. 426 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., dacă instanța constată că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Raportând dispozițiile legale anterior menționate la speța de față, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare formulată de contestator se sprijină pe cazul prevăzut de art. 426 lit. I) din C. proc. pen., respectiv "când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă".

După cum se prevede în art. 428 din C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. i) din C. proc. pen. poate fi introdusă oricând.

Așadar, Curtea a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția respectării termenului de introducere, prevăzută de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Într-adevăr, alături de condamnarea dispusă în Dosarul nr. x/2014, contestatorul a mai fost condamnat și în alte cauze la pedepse cu închisoarea, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar.

Pentru a se putea reține cazul de contestație în anulare invocat de contestator, Curtea a reținut că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să existe două hotărâri penale definitive și să existe identitate de obiect și persoană, adică în cadrul celei de a doua judecăți să fi fost inculpată aceeași persoană care a mai fost judecată, iar obiectul cauzei să-l constituie aceeași/aceleași fapte/fapte pentru care inculpatul a fost judecat.

Or, după cum însuși contestatorul a arătat, el nu a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, ci pentru comiterea unor infracțiuni diferite. Într-un atare context, dacă acestea au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie (în timpul executării unei alte pedepse, cum este cazul în speță), instanțele de judecată au făcut aplicarea dispozițiilor penale care reglementează regimul juridic al acesteia. Așadar, adăugarea la sancțiunea principală aplicată în cauză a restului de pedeapsă rămas de executat din precedenta sancțiune la momentul comiterii prezentei fapte nu constituie o nouă condamnare pentru vechea infracțiune, în a cărei executare se afla.

Analizând motivele invocate de contestator prin cerere, Curtea a observat că în realitate acestea constituie veritabile critici aduse modului în care instanțele de fond și de apel au aplicat în cauză dispozițiile referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie și care a intrat în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile stipulate sub acest aspect de dispozițiile normative care reglementează admisibilitatea ei în principiu, pe care acesta în realitate și-a întemeiat doar în mod formal cererea.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat apel.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2020, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție, pe cale de excepție, admisibilitatea căii de atac formulate.

Examinând apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 680 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte constată că este inadmisibil urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dispozițiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 680 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, decizie definitivă, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 366 din data de 1 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Așadar, Înalta Curte constată că apelul de față a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 248 din 10 aprilie 2015 a stabilit că:

"hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului".

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva Deciziei nr. 680 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva Deciziei nr. 680 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM