ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2020

Deliberând asupra contestației în anulare declarate de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 741/01.10.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect contestația la executare formulată de B. în favoarea Judecătoriei Iași.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație contestatorul A..

Prin decizia penală nr. 458 din data de 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2014, în baza art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen., s-a respins contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 741/01.10.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ca inadmisibilă.

Pentru a fi pronunțată această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit art. 50 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare de competență nu este supusă căilor de atac, astfel încât contestația formulată de A. este inadmisibilă întrucât legea nu prevede o cale de atac împotriva sentinței de declinare a competenței.

Totodată, s-a apreciat că această contestația este inadmisibilă și pentru că numitul A. nu a fost parte în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și nici nu a fost obligat la plata vreunei sume cu titlu de cheltuieli judiciare, așa cum a invocat contestatorul în cererea formulată în scris.

Tribunalul a apreciat că formularea de către contestatorul A. a unei contestații împotriva unei sentințe judecătorești pentru care legea nu prevede o cale de atac și la care nu a fost parte, invocând drept motiv un fapt nereal, constituie un abuz de drept procesual care trebuie sancționat.

S-a reținut că această conduită rezultă și din numeroasele cereri și contestații formulate de A. și înregistrate pe rolul Tribunalului Suceava și al judecătoriilor din raza teritorială a Tribunalului Suceava, multe dintre ele fiind ulterior retrase fără o justificare obiectivă, împrejurare care, în opinia instanței, dovedește faptul că acesta nu sesizează instanțele în interesul soluționării unor probleme de natură juridică, ci în alte scopuri, încărcând inutil rolul instanțelor judecătorești.

De aceea, în baza art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., Tribunalul Suceava l-a amendat pe contestatorul A. cu suma de 1000 de RON pentru abuz de drept procesual.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație contestatorul A..

Prin decizia penală nr. 52/28.04.2015 a Curții de Apel Suceava, în baza art. 4251 alin. (7) pct. I lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 458 din data de 15 decembrie 2014, a Tribunalului Suceava, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 09.06.2020, a formulat contestație în anulare contestatorul A. invocând în cererea sa, în drept, disp. art. 426 lit. i) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 74 din data de 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 52 din 28.04.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

În motivarea orală a contestației în anulare, contestatorul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat, prin raportare la motivul prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen., că s-au pronunțat două hotărâri împotriva sa, sens în care a făcut referire la o decizie pronunțată în dosarul nr. x/2010 care se contrazice cu cea atacată.

Prin urmare, ținând cont de aceste motive, s-a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare, conform art. 431 C. proc. pen.

Raportând dispozițiile legale anterior menționate la speța de față, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare formulată de A., în raport de aspectele invocate, aparent, se sprijină pe unul din cazurile prev. de art. 426 C. proc. pen., mai exact pe prevederile art. 426 lit. i) C. proc. pen., respectiv: i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, reieșind din expunerea argumentelor anterior menționate că se invocă existența a două hotărâri penale definitive în care aceeași persoană a fost judecată pentru aceeași faptă materială (identitate de persoană și de obiect), și că în raport de cazul invocat aceasta poate fi introdusă oricând, conform art. 428 alin. (2) C. proc. pen., fiind îndeplinită astfel condiția respectării termenului de introducere, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

Raportând dispozițiile legale anterior menționate la speța de față, în practica judiciară s-a stabilit că dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. sunt expresia regulii ne bis in idem, potrivit căreia nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă, cazul de contestație anterior menționat fiind incident în situația în care față de o persoană s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Cu alte cuvinte, acest motiv de contestație în anulare este incident numai în cazul în care există două sau mai multe hotărâri judecătorești penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Or, în speță, s-a constatat că activitatea infracțională a condamnatului contestator a făcut obiectul cercetării judecătorești desfășurate de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2010, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 213/2010, hotărâre supusă căilor de atac ordinare a apelului și recursului promovate de către A. și finalizată definitiv prin decizia penală nr. 4484/2010 a ICCJ București, iar prin decizia penală nr. 52/29.04.2015 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2014, împotriva căreia, cel în cauză a formulat prezenta contestație în anulare, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul A. împotriva unei decizii a Tribunalului Suceava dată tot în contestație, într-un dosar în care cel menționat nu era parte și nu avea la dispoziție o atare cale de atac, în contextul în care prin sentința vizată se declinase competența de soluționare a contestației la executare formulată de B. în favoarea Judecătoriei Iași.

Așadar, nefiind vorba de două dosare diferite, finalizate prin condamnarea celui în cauză la pedepse cu închisoarea pentru aceeași faptă, iar alte dovezi în acest sens nu au fost depuse de către contestator, contrar opiniei acestuia, simplele sale afirmații nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii sale.

În consecință, apreciind că simpla referire formală la existența unor cazuri de contestație în anulare, neînsoțite de dovezi sau în contra celor care rezultă din actele și lucrările dosarului, nu este suficientă pentru a erija în argumente pentru admiterea în principiu a contestației în anulare.

Pentru considerentele ce preced, cum nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale anterior amintite, față de motivele invocate de contestator, Curtea a constatat că nu este dat cazul prevăzut în mod expres și limitativ de art. 426 lit. i) C. proc. pen., astfel încât prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Împotriva deciziei anterior menționate, contestatorul A. a declarat contestație în anulare, solicitând, în temeiul art. 429 și art. 432 alin. (2), (3) și 4 C. proc. pen., admiterea căii de atac, precizând, totodată, că motivele acesteia le va prezenta în fața instanței.

Examinând contestația în anulare declarată de condamnatul A., Înalta Curte constată că nu are competența soluționării acesteia pentru următoarele motive:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale pe baza cărora se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu actele și lucrările dosarului, fiind un mijloc procedural prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive, legea prevede, expres și limitativ, anumite cazuri în care această cale de atac poate fi formulată și anumite particularități în privința soluționării contestației.

Astfel, contestația în anulare poate fi exercitată doar în cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen., iar conform art. 427 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., admiterea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind: respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, indicarea unor motive din cele expres și limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen., precum și invocarea unor dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., "Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere."

Analizând îndeplinirea condițiilor și a cerințelor care rezultă din dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte constată că condamnatul A. a declarat contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020. Așadar, Înalta Curte constată că această instanță este competentă în soluționarea contestației în anulare.

Prin urmare, va trimite la Curtea de Apel Suceava contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite la Curtea de Apel Suceava contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2020.