ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 679 din data de 14 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., a respins contestațiile în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1197 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, ca inadmisibile.

Instanța a respins ca inadmisibile contestațiile în anulare, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea introdusă la instanță și înregistrată sub nr. x/2020 la data de 10 iunie 2020, contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1197 din data de 23 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

În motivarea scrisă a cererii, contestatorul A. a arătat, în esență, că există o eroare materială ce constă în calcularea restului de pedeapsă ce nu se conciliază cu alte 4 mandate de executare emise pe numele său, conținând același rest de pedeapsă care urmează să îl execute de 5 ori pentru aceeași faptă.

Condamnații contestatori și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a prezentelor contestații în anulare, în conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.

În ceea ce îl privește pe contestatorul A., s-a constatat că acesta a invocat ca și temei de drept dispozițiile art. 426 lit. i) C. proc. pen. care vizează pronunțarea, față de aceeași persoană, a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Or, așa cum se observă, prin decizia atacată s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale), ca urmare a împăcării cu părțile civile C., D., E. și F. și a încheierii acordurilor de mediere cu G. și H.

Prin urmare, temeiul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. i) C. proc. pen. a fost invocat de contestatorul A. în mod formal, contestatorul criticând în fapt modul de calculare a pedepsei rezultante aplicate prin alte hotărâri.

Împotriva deciziei penale sus-menționate, contestatorul A. a exercitat calea de atac a apelului.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac exercitată de apelantul contestator.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate, se rețin următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, se constată că persoana condamnată A. a exercitat apel împotriva Deciziei penale nr. 679 din data de 14 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată cu privire la Decizia penală nr. 1197 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, ca inadmisibile.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., la termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.

Alineatul 4 al aceluiași text de lege prevede că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute pentru admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, dispune prin hotărâre definitivă respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Drept urmare, decizia prin care instanța respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă în principiu, nu este supusă unei căi de atac. În cauză, contestatorul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu o cale de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatorul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestator împotriva Deciziei penale nr. 679 din data de 14 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 679 din data de 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM