ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A., deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017, pe care a menținut-o.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87/2019 din 13 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017, s-a luat act de neînsușirea contestației la executarea Sentinței penale nr. 493/2014 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 433/2016 a Curții de Apel Iași, formulată de partea civilă ANAF, prin Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale-Direcția Operativă Valorificare Bunuri Confiscate-Compartimentul Regional de Valorificare Bunuri Confiscate.

A respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de condamnatul intimat A..

A dispus recalificarea cererii completatoare depuse la data de 3 decembrie 2018 de către condamnatul A., cu privire la contestația la executarea Sentinței penale nr. 493/2014 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 433/2016 a Curții de Apel Iași, formulată de partea civilă ANAF, prin Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale-Direcția Operativă Valorificare Bunuri Confiscate-Compartimentul Regional de Valorificare Bunuri Confiscate Iași, ca fiind o cerere de revizuire, conform art. 452 - 464 C. proc. pen., atât pe latură civilă cât și penală, a acestei sentințe penale și a dispus înaintarea acesteia la Biroul de Registratură din cadrul Tribunalului Vaslui, pentru a fi înregistrată ca atare.

Împotriva acestei sentințe penale condamnatul A. a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 94 din 10 octombrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iași în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 87/2019 din 13 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii penale, condamnatul A. a formulat contestație în anulare.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017, Curtea a constatat că persoana condamnată A. a formulat "contestație în anulare" împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Iași a soluționat calea de atac a contestației, reglementată de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., promovate împotriva Sentinței penale nr. 87 din 13 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017 care a avut ca obiect o contestație la executare în sensul reglementat de art. 598 și art. 600 din C. proc. pen.

Decizia pronunțată în soluționarea contestației reglementate de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. este una definitivă, așadar împotriva acesteia nu se pot formula căi de atac ordinare. Totodată, împotriva unei astfel de decizii nu poate fi promovată nici o cale extraordinară de atac, așa cum este și contestația în anulare reglementată în art. 426 - art. 432 din C. proc. pen., deoarece legea procesual penală nu prevede această posibilitate. Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, poate avea ca obiect doar hotărâri penale definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei, așadar hotărâri (sentințe, respectiv decizii) prin care se rezolvă acțiunea penală/civilă, nicidecum hotărâri privind aspecte incidente în executarea unei condamnări definitive.

Or, potrivit principiului legalității procesului penal (nulla justitia sine lege) consacrat în art. 2 din C. proc. pen., procesul penal, așadar inclusiv căile de atac ce pot fi formulate, se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. Dacă legea nu prevede o cale de atac împotriva unei anumite hotărâri penale (încheiere, sentință, decizie), atunci calea de atac, indiferent care ar fi aceasta, nu poate fi promovată, adică este inadmisibilă.

Curtea a constatat că aceasta este și situația în speța de față, formularea unei căi extraordinare de atac împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o cale de atac a contestației fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii penale, persoana condamnată A. a formulat apel.

În esență, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării cauzei.

Examinând apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte constată că este inadmisibil urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dispozițiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de apelantul persoană condamnată împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017.

Așadar, Înalta Curte constată că apelul de față a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 248 din 10 aprilie 2015 a stabilit că:

"hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului".

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM