ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2012

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 1046 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția

penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

C.G. împotrivă deciziei penale nr. 149 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I -a penală, în Dosarul nr. 10201/303/2011

întrucât, analizând cererea de contestație în anulare de față în raport de

prevederile art. 391 C. proc. pen., curtea a constatat că aceasta nu

îndeplinește condițiile de admisibilitate, prin, aceea că depășește termenul de

30 de zile prevăzut de lege.

Astfel, contestația în.anulare a fost

depusă la data de 13 aprilie 2012, prin poștă, iar decizia contestată a fost pronunțată

la data de 24 ianuarie 2012.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatoarea C.G.

Înalta Curte constată că recursul promovat

este inadmisibil, pentru cele ce succed.

Potrivit art. 385

1

C. proc.

pen., pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii, sentințele

pronunțate de tribunalele militare, sentințele pronunțate de curțile de apel și

Curtea Militară de Apel, sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în

mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de

Apel, precum și sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale,

afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Astfel, rezultă că, potrivit dispozițiilor

acestui din urmă text legal, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului,

exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În

cauză, contestatoarea C.G. a declarat recurs împotriva unei

hotărâri definitive, cale de atac care nu întrunește cerințele dispoziției legale

menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

În

consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de

contestatoare este inadmisibil, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins, ca atare.

Văzând și dispozițiile art 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatoarea C.G. împotriva deciziei penale nr. 1046 din 29 mai 2012 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta contestatoare la plata

sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 decembrie 2012.