ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
La data de 28.10.2005 sub nr. 8272 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, cererea formulată de reclamantul A. prin care a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea dispoziției directorului DGPMB nr. 243/2005, revenirea în situația anterioară emiterii ordinului, respectiv încadrarea sa în funcția din care a fost eliberat, obligarea intimatului la plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcție până la data reintegrării.
Prin Sentința civilă nr. 1242/10.03.2006 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.
Prin Decizia civilă nr. 1174/05.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2005 a fost respins recursul formulat de recurentul reclamant împotriva Sentinței civile nr. 1242/10.03.2006 ca nefondat.
Împotriva acestei decizii recurentul reclamant a formulat cerere de revizuire înregistrată sub nr. x/2018 la data de 18.01.2018, precizată la data de 02.04.2018, solicitând desființarea deciziei instanței de recurs, pe cale de consecință a Sentinței civile nr. 1242/10.03.2006 și, prin urmare, anularea dispoziției Directorului General al DGPMB nr. 243/19.08.2005 și a dispoziției Inspectorului General al Poliției Române nr. 4308/03.10.2005 prin care s-a respins contestația pe care a formulat-o împotriva dispoziției Directorului General al DGPMB nr. 243/19.08.2005 prin care a fost destituit din poliție.
Soluția instanței de fond
Prin Decizia nr. 4147 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1174/05.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2005, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală De Poliție A Municipiului București, Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român Prin Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă. A respins cererea revizuentului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva Deciziei nr. 4147 din 5 iulie 2018 a declarat recurs A., criticând sentința în ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
În esență, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, încălcând astfel prevederile art. 142 alin. (1) din Constituție și ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
În opinia recurentului, instanța a adăugat alte motive de inadmisibilitate față de cele prevăzute de lege, încălcând astfel dreptul de acces liber la justiție.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuentul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de revizuire înregistrată sub nr. x/2018 la data de 18.01.2018, precizată la data de 02.04.2018, solicitând desființarea deciziei instanței de recurs, pe cale de consecință a Sentinței civile nr. 1242/10.03.2006 și, prin urmare, anularea dispoziției Directorului General al DGPMB nr. 243/19.08.2005 și a dispoziției Inspectorului General al Poliției Române nr. 4308/03.10.2005 prin care s-a respins contestația pe care a formulat-o împotriva dispoziției Directorului General al DGPMB nr. 243/19.08.2005 prin care a fost destituit din poliție.
La termenul din 14 iunie 2018, revizuentul A. a formulat în fața Curții de Apel București, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale Legii nr. 360/2002.
Curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale., soluție împărtășită și de Înalta Curte.
Conform art. 29 alin. (5) teza I și II din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".
Instanța de control judiciar constată că într-adevăr, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză nu îndeplinește cumulativ condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv legătura între soluția ce s-ar da de către instanța de contencios constituțional excepției de neconstituționalitate și fondul cauzei.
Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu are nicio relevanță decizia prin care se va analiza pretinsa neconstituționalitate a unor prevederi ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în contextul în care cererea de revizuire este respinsă ca inadmisibilă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 320 pct. 10 C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este îndeplinită condiția legăturii dintre textul criticat pentru neconstituționalitate și obiectul litigiului.
În mod neîntemeiat încearcă recurentul să se prevaleze de dispozițiile legale dispersate, întrucât câtă vreme excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție este inadmisibilă.
În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 4147 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4147 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2018.