ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2008

Asupra recursului penal de

față;

Prin încheierea nr. 3 din 18

ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de

liberare provizorie pe cauțiune formulată de persoana solicitată P.V.N.

Pentru a se pronunța astfel

s-a reținut de către instanță că persoana solicitată este implicată într-un

mare număr de acte infracționale, respectiv instigare la furt grav în bandă în

31 de cazuri, durata maximă a pedepsei ce ar putea fi aplicată fiind de 10 ani

închisoare. Ca atare, independent de actele medicale depuse la dosarul cauzei,

de actele care atestă că persoana solicitată este student și dorește să-și

continue studiile, că are o locuință statornică și un loc de muncă, aspecte de

necontestat, examinarea cererii acestuia trebuie făcută și prin prisma

dispozițiilor art. 90 alin. 10, dispoziții în sensul cărora în scopul luării

unei decizii asupra menținerii măsurii arestării sau a punerii în libertate a

acesteia instanța ține seama de toate împrejurările cauzei dar și de

necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. De asemenea,

Curtea a reținut că în cauză nu se poate reține că sunt îndeplinite toate

condițiile prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen., infracțiunea pentru

care este cercetată persoana solicitată fiind de o gravitate sporită, existând

indicii ca, cercetată în stare de libertate persoana solicitată va încerca să

se sustragă efectuării urmăririi penale de către statul solicitat.

În cauză nu poate fi primită

nici critica persoanei solicitate care vizează depășirea termenului rezonabil

statuat de dispozițiile art. 5 C.E.D.O., termen rezonabil ce se apreciază atât

prin prisma naturii infracțiunii, a cuantumului pedepsei în caz de condamnare,

a dificultăților și a modului de desfășurare al instrucției dar și prin prisma

conduitei procesuale a persoanei deținute.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs persoana solicitată P.V.N., solicitând casarea hotărârii și

liberarea provizorie pe cauțiune întrucât sunt îndeplinite toate condițiile

prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen., a depus cauțiunea fixată de

instanță, are o locuință stabilă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este

student la două facultăți și are în întreținere un copil minor.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu

sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. 3 C. proc. pen., Înalta

Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin încheierea nr. 62 din

11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a dispus arestarea preventivă a

recurentului pe o perioadă de 30 zile, de la 11 septembrie 2007 până la data de

10 octombrie 2007, reținându-se că pe numele acestuia s-a emis un mandat

european de arestare la data de 20 iunie 2007 de către Parchetul Karlsruhe –

sediul secundar Pforzheim – Republica Federală Germania în dosar nr. 92Js8158/2007.

Din conținutul mandatului

european de arestare rezultă că recurentul este membru al unei organizații

criminale din România G., al cărei scop este procurarea de valori materiale

foarte mari prin activități criminale diverse. La însărcinarea acestei

asociații, el a dispus ca numitul C.S., care este deja condamnat prin decizia

rămasă definitivă, să activeze ca „locțiitor” în Pforzheim și pentru

organizație să comită de fiecare dată împreună cu  mai mulți membri, un număr

încă nestabilit de furturi prin efracție, pentru a obține din aceasta o sursă

de venituri permanentă. De aceea, în perioada 19 iulie 2001 – 14 noiembrie 2002

au fost comise de membrii bandei, care se aflau în Germania 31 furturi prin

efracție la diferite locații și din lucrurile furate s-au trimis în România

sume de bani foarte mari.

Potrivit Codului penal

german, aceste fapte constituie instigare la infracțiunea de furt grav în

bandă, iar pedepsele prevăzute de legea străină pentru comiterea acestor fapte

sunt de până la 10 ani închisoare.

Potrivit art. 160

4

alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de

instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la

cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.

160

2

alin. (1) și (2).

Recurentul a depus cauțiunea

fixată de instanță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care

este cercetat nu depășește 18 ani, însă, după cum s-a reținut și de către

instanța de fond, nu sunt îndeplinite cerințele art. 160

2

alin. (2)

C. proc. pen.

Astfel, infracțiunea pentru

care este cercetat recurentul este de o gravitate sporită și există indicii ca,

pus în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală efectuată de

statul solicitant.

De asemenea, trebuie avute

în vedere și dispozițiile art. 90 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, potrivit

cărora în scopul luării unei decizii în sensul menținerii arestării sau punerii

în libertate a persoanei solicitate, instanța ține seama de toate împrejurările

cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește

încălcarea dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. susținută de recurent,

Înalta Curte constată că nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de

respectivele dispoziții legale, durata acestuia apreciindu-se în fiecare caz în

parte în raport cu complicitatea cauzei, dificultatea desfășurării anchetei,

conduita procesuală a persoanei deținute, natura infracțiunii și cuantumul

pedepsei prevăzute pentru aceasta.

Față de cele expuse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată P.V.N. împotriva încheierii nr. 3 din

18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată

în dosarul nr. 1342/33/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24  ianuarie 2008.