ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2008

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de persoana solicitată P.V.N. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut de către instanță că persoana solicitată este implicată într-un mare număr de acte infracționale, respectiv instigare la furt grav în bandă în 31 de cazuri, durata maximă a pedepsei ce ar putea fi aplicată fiind de 10 ani închisoare.

Ca atare, independent de actele medicale depuse la dosarul cauzei, de actele care atestă că persoana solicitată este student și dorește să-și continue studiile, că are o locuință statornică și un loc de muncă, aspecte de necontestat, examinarea cererii acestuia trebuie făcută și prin prisma dispozițiilor art. 90 alin. 10, dispoziții în sensul cărora în scopul luării unei decizii asupra menținerii măsurii arestării sau a punerii în libertate a acesteia instanța ține seama de toate împrejurările cauzei dar și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. De asemenea, Curtea a reținut că în cauză nu se poate reține că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc.

pen., infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată fiind de o gravitate sporită, existând indicii ca, cercetată în stare de libertate persoana solicitată va încerca să se sustragă efectuării urmăririi penale de către statul solicitat. În cauză nu poate fi primită nici critica persoanei solicitate care vizează depășirea termenului rezonabil statuat de dispozițiile art. 5 C.E.D.O., termen rezonabil ce se apreciază atât prin prisma naturii infracțiunii, a cuantumului pedepsei în caz de condamnare, a dificultăților și a modului de desfășurare al instrucției dar și prin prisma conduitei procesuale a persoanei deținute. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată P.V.N., solicitând casarea hotărârii și liberarea provizorie pe cauțiune întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc.

pen., a depus cauțiunea fixată de instanță, are o locuință stabilă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este student la două facultăți și are în întreținere un copil minor. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin încheierea nr. 62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a dispus arestarea preventivă a recurentului pe o perioadă de 30 zile, de la 11 septembrie 2007 până la data de 10 octombrie 2007, reținându-se că pe numele acestuia s-a emis un mandat european de arestare la data de 20 iunie 2007 de către Parchetul Karlsruhe – sediul secundar Pforzheim – Republica Federală Germania în dosar nr. 92Js8158/2007.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că recurentul este membru al unei organizații criminale din România G., al cărei scop este procurarea de valori materiale foarte mari prin activități criminale diverse. La însărcinarea acestei asociații, el a dispus ca numitul C.S., care este deja condamnat prin decizia rămasă definitivă, să activeze ca „locțiitor” în Pforzheim și pentru organizație să comită de fiecare dată împreună cu mai mulți membri, un număr încă nestabilit de furturi prin efracție, pentru a obține din aceasta o sursă de venituri permanentă. De aceea, în perioada 19 iulie 2001 – 14 noiembrie 2002 au fost comise de membrii bandei, care se aflau în Germania 31 furturi prin efracție la diferite locații și din lucrurile furate s-au trimis în România sume de bani foarte mari.

Potrivit Codului penal german, aceste fapte constituie instigare la infracțiunea de furt grav în bandă, iar pedepsele prevăzute de legea străină pentru comiterea acestor fapte sunt de până la 10 ani închisoare. Potrivit art. 160 4 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 160 2 alin. (1) și (2). Recurentul a depus cauțiunea fixată de instanță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește 18 ani, însă, după cum s-a reținut și de către instanța de fond, nu sunt îndeplinite cerințele art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen. Astfel, infracțiunea pentru care este cercetat recurentul este de o gravitate sporită și există indicii ca, pus în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală efectuată de statul solicitant. De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 90 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în scopul luării unei decizii în sensul menținerii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O.

susținută de recurent, Înalta Curte constată că nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de respectivele dispoziții legale, durata acestuia apreciindu-se în fiecare caz în parte în raport cu complicitatea cauzei, dificultatea desfășurării anchetei, conduita procesuală a persoanei deținute, natura infracțiunii și cuantumul pedepsei prevăzute pentru aceasta. Față de cele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V.N. împotriva încheierii nr. 3 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1342/33/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2008.