ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 663/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16 octombrie 2007,

reclamanții B.S., C.T., C.D., C.F., L.I.G., L.M.M.,

M.S.,

N.C.C., P.C., P.E., P.A.L., P.M., P.T.,

R.I., R.M., Ț.L.S.,

U.I.,

V.S. au solicitat anularea hotărârii nr. 266/17

septembrie 2007 a Colegiului director din cadrul C.N.C.D., constatarea

existenței unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari

aparținând aceluiași sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la

indemnizație personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă C.C.R.,

începând cu anul 2005 și până în prezent.

Prin

sentința civilă nr. 4/2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, s-a anulat hotărârea atacată,

s-a constatat existența unui tratament discriminatoriu între controlorii

financiari aparținând aceluiași sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75%

la indemnizație, care se acordă numai personalului din cadrul Autorității de

audit de pe lângă C.C.R., începând cu anul 2005 și în continuare.

Instanța

a reținut că discriminarea la care sunt supuși reclamanții are o formă continuă

iar curgerea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000

este legată de această formă continuă a faptei, motiv pentru care cererea nu

este tardivă; că reclamanții sunt discriminați prin aplicarea sporului de 75%

numai în favoarea unei categorii restrânse de controlori financiari.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recursuri în termen pârâții C.C.R. și C.N.C.D.

În

motivarea recursurilor ambii pârâți au arătat că petiția reclamanților la C.N.C.D.

a fost tardiv formulată. Curtea de Conturi a mai menționat, în esență,

referitor la fondul pricinii: că reclamanții nu sunt discriminați, întrucât

egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate; că reglementarea criteriilor

de determinare a indemnizațiilor sau a salariilor personalului retribuit de la

bugetul de stat constituie un atribut exclusiv al legiuitorului; că instanța a

realizat o imixtiune în competența legislativă.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Prin Hotărârea nr. 266 din 17

septembrie 2007 a C.N.C.D., petiția formulată la data de 18 iulie 2007 de

reclamanți privind constatarea tratamentului discriminatoriu între controlorii

financiari aparținând aceluiași sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75%

la indemnizație personalului din cadru Autorității de audit de pe lângă C.C.R.,

începând cu anul 2005, a fost clasată ca tardiv introdusă, în baza art. 20 alin.

(1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor

de discriminare.

În conformitate cu acest

text legal, consiliul poate fi sesizat de persoana care se consideră

discriminată în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la

care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

Prin petiția din data de 18

iulie 2007 adresată C.N.C.D. reclamanții au susținut că, începând cu anul 2005,

sunt discriminați față de controlorii financiari angajați la Autoritatea de

audit, prin neaplicarea de către C.C.R. a dispozițiilor art. 14

5

alin.

(1) din Legea nr. 200/2005. Acest act normativ a fost publicat în M. Of. al

României, Partea I, nr. 550 la data de 28 iunie 2005. De la data intrării în

vigoare a acestei legi reclamanții nu pot invoca recunoașterea legii,

publicarea în M. Of. al României având tocmai funcția de a aduce la cunoștința

publicului legea adoptată.

Așadar, termenul de un an

prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 se calculează

de la data de 1 iulie 2005, astfel încât, cererea depusă la C.N.C.D. la data de

18 iulie 2007 este tardivă.

Ca atare, Hotărârea nr. 266

din 17 septembrie 2007 a C.N.C.D. este legală și acțiunea se impunea a fi

respinsă.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea reclamanților

va fi respinsă ca neîntemeiată.

Având în vedere soluția

adoptată, nu se impune analizarea celui de-al doilea motiv de recurs formulat

de C.C.R., întrucât privește fondul pricinii.

Referitor la hotărârile

judecătorești depuse de intimați, prin care altor controlori financiari le-au

fost acordate aceste drepturi salariale, se constată că obiectul acelor acțiuni

este diferit de cel al acțiunii supuse dezbaterii, întrucât în prezenta cauză a

fost atacată o hotărâre a C.N.C.D. în baza art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de C.C.R. și C.N.C.D. împotriva sentinței civile nr. 4/F din 21 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B.S., C.T., C.D., C.F., L.I.G.,

L.M.M.,

M.S.,

N.C.C., P.C., P.E., P.A.L.,

P.M., P.T.,

R.I., R.M., Ț.L.S.,

U.I.,

V.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2009.