ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3327/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 66/F/CA din 10

martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta C.N.P.A.S.,

excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul MINISTERUL

MUNCII, FAMILIEI și PROTECȚIEI SOCIALE, excepția de nelegalitate a Ordinului

emis de M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009 și excepția de nelegalitate a

Ordinului emis de C.N.P.A.S. nr. 482 din 29 aprilie 2009.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele:

excepțiile invocate de pârâți,

privind lipsa calității procesuale pasive se constată că sunt nefondate,

deoarece reclamanta a invocat nelegalitatea Ordinului nr. 605 din 29 aprilie 2009

emis de M.M.F.P.S. și a Ordinului nr. 482 din 29 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S.,

astfel că fiecare dintre pârâți au calitate procesual pasivă pentru fiecare

dintre actele normative emise.

Reclamanta deține funcția publică de

auditor, angajat al Casei Județene de Pensii Alba, iar prin Decizia nr. 564/2009

i-a fost acordat un spor de 1 la sută pentru complexitatea muncii și de 1%

pentru condiții vătămătoare.

Prin Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009,

emis de M.M.F.P.S., s-a stabilit că începând cu data de 14 aprilie 2009,

potrivit O.U.G. nr. 35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din

salariu de bază pentru complexitatea muncii și de 1% pentru condiții

vătămătoare.

Prin Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009

emis de C.N.P.A.S. s-a stabilit că începând cu data de 15 aprilie 2009,

potrivit O.U.G. nr. 35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din

salariu de bază pentru complexitatea muncii și de 1% pentru condiții

vătămătoare.

Legea nr. 672/2002 privind auditul

public intern, stabilește prin art.18 că auditorii interni beneficiază de un

spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariu de bază brut

lunar.

Instanța de fond analizând actele

administrative emise de ordonatorii de credite se constată că acestea au fost

emise în conformitate cu dispozițiile legilor speciale care reglementează

acordarea acestor drepturi, respectiv O.U.G. nr. 35/2009. O.G. nr. 6/2007 și

Legea nr .672/2002, cât și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 24/2000.

Instanța nu se poate substitui ordonatorului principal de credite în

cuantificarea acestor sporuri care se încadrează în limitele stabilite de lege,

deoarece ordonatorul de credite are în vedere încadrarea în limitele bugetului

aprobat, categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri și condițiile

de acordare. Astfel, instanța a constatat că stabilirea acestor sporuri s-a

realizat în limitele stabilite de lege, chiar dacă acestea sunt spre limita

minimă, încadrarea fiind realizată în raport cu condițiile stabilite prin

legile speciale.

Împotriva sentința nr. 66/F/CA din

10 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamanta D.S., criticând-o în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o primă critică

recurenta-reclamantă susține că instanța de fond si-a motivat soluția prin

referire la fondul cauzei, și nu la excepția cu care a fost investită, spre

soluționare. Motivarea instanței în sensul că nu se poate substitui

ordonatorului de credite nu poate fi reținută pe fondul soluționării excepției,

stabilirea unui procent pentru sporul de audit fiind obiectul unui alt dosar

aflat pe rolul Tribunalului Alba.

În al doilea rând nelegalitatea

hotărârii este întărită și de faptul că instanța de fond nu a reținut, deși au

fost invocate, dispozițiile art. XV din O.U.G. 35/2009, care modifică art. 18

din Legea nr. 672/2002 și potrivit cărora auditorii interni beneficiază de un

spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază.

Mai arată recurenta-reclamantă că

deși sporul de complexitate este prevăzut de până la 25% în actul normativ

contestat a fost stabilit în mod nelegal la 1%, prin ordinele a căror

nelegalitate a fost invocată, nefiind avută în vedere condiția determinantă în

stabilirea procentului și anume complexitatea muncii. Susține recurenta că dacă

intenția legiuitorului ar fi fost în sensul reducerii acestui spor la un

procent de 1% ar fi prevăzut această reducere în mod expres prin dispozițiile O.U.G.

nr. 35/2009, astfel cum s-a procedat pentru alte funcții din instituțiile

publice.

Prin stabilirea procentului de 1%

pentru sporul de audit emitenții ordinelor contestate nu au ține seama de

dispozițiile exprese ale legii privind cuantumul și criteriile de acordare.

În al treilea rând susține recurenta

că cele două ordine contestate au și un caracter discriminatoriu în raport cu

auditorii financiari care-și desfășoară activitatea în alte instituții publice

beneficiază de un spor de complexitate într-un cuantum mai ridicat.

Susține recurenta-reclamantă că

hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și având în vedere

dispozițiile exprese ale actelor normative incidente ce prevăd sporul în

funcție de complexitatea muncii, legiuitorul a exclus posibilitatea ca acestea

să fie de 1%

Examinând hotărârea atacată prin

prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate

și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Curtea de apel a fost investită, în

temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, cu o excepție de nelegalitate

având ca obiect Ordinului M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009 și Ordinului C.N.P.A.S.

nr. 482 din 29 aprilie 2009, în raport de actele normative, în executarea

cărora au fost emise, respectiv O.U.G. nr.3 5/2009 O.G. nr. 6/2007 și Legea nr.

672/2002.

Astfel, potrivit art. 18 alin. (3)din

Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, așa cum a fost modificat prin

art. XV din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul

cheltuielilor de personal „auditorii interni au un nivel de salarizare

corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a

funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor

pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut

lunar”.

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 6/2007

categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului, sporul pentru condiții

vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, și condițiile de acordare se

stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al

ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal

prevăzute în bugetul aprobat.

În executarea acestei dispoziții legale,

pârâtul M.M.F.P.S. a emis Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 prin care a

stabilit, în art. 1 alin. (1) că…auditorii interni din cadrul aparatului

propriu al ministerului și al unităților subordonate acestuia beneficiază de un

spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază.

În baza art. 4 din Ordinul

M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009 pârâta C.N.P.A.S., instituție publică

aflată sub autoritatea pârâtului M.M.F.P.S., care a emis Ordinul nr. 482 din 29

aprilie 2009, prin care a reglementat în același mod acordarea sporului pentru

complexitatea muncii auditorilor interni din aparatul propriu și din

instituțiile aflate în subordonare.

În executarea celor două ordine,

contestate de recurentă pe calea excepției de nelegalitate, Casa Județeană de

Pensii Alba a emis Decizia nr. 564 din 11 mai 2009, prin care a modificat

drepturile salariale ale recurentei, în mod corespunzător.

Instanța de contencios

administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate avea de verificat

concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță

juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emis, ținând

seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat

de art. 1 alin. (5) din Constituția, republicată și art. 4 alin. (3) din Legea

nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Dat fiind faptul că motivele de

recurs au vizat nelegalitatea hotărârii recurate doar sub aspectul acordării

sporului de complexitate a muncii, Înalta Curte își va limita analiza în acest

sens.

Înalta Curte constată că în mod

greși instanța de fond si-a limitat analiza doar la verificarea cuantumului în

care s-a acordat sporul privind complexitatea muncii fără a verifica și modul

de stabilire a acestui cuantum. Așa încât, în mod greșit, a apreciat că prin

analiza modului de stabilire a cuantumului procentelor de acordare a sporului,

se subrogă ordonatorului de credite, în condițiile în care, pe calea

soluționării excepției de nelegalitate era obligată să verifice dacă

ordonatorul de credite a stabilit acest cuantum cu respectarea tuturor

dispozițiilor legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi și

nu numai a dispoziției care stabilesc limita maxima a acestora.

Faptul că legiuitorul a acordat

ordonatorilor principali de credite dreptul de a emite acte administrative în

scopul de a determina în concret procentul în cazul sporului pentru

complexitatea muncii desfășurată de auditorii interni, nu înseamnă că a permis

acestora să dispună în mod discreționar în executarea dispozițiilor legale care

reglementează acordarea respectivelor drepturi.

Recunoașterea acestui drept nu

exonerează ordonatorul de credite de obligația de a motiva deciziile prin care

aduce atingere drepturilor dobândite de funcționarul public și de a asigura un

raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat de legiuitor și măsura

adoptată.

Astfel din analiza ordinelor contestate nu

rezultă care au fost în concret criteriile care au stat la baza stabilirii unui

cuantum comun de 1% pentru respectivul spor în toate instituțiile publice

aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea emitenților, așa

încât se poate considera că emitentul, dând dovadă de exces de putere, a

stabilit cuantumul de acordare a sporului în mod formal, fără a ține seama în

concret de complexitatea și ierarhia acestei funcții, în cadrul fiecărei

instituții publice, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de acordare a

acestui spor. Acest aspect a fost de natură a conduce, fără putere de tăgadă, la

încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. (3)din Legea nr. 672/2002.

În consecință, Înalta Curte constată

că dispozițiile art.1 alin. (1) din cele două ordine au fost emise cu

încălcarea actului normativ, în executarea căruia au fost emise, respectiv art.

18 din Legea nr. 672 /2002 privind auditul public intern, așa cum a fost

modificat prin art. XV din O.U.G. nr. 35/2009.

Toate considerentele expuse, converg

către concluzia că soluția de respingere a excepției de nelegalitate pronunțată

de instanța de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care recursul va

fi admis.

Astfel, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 va modifica

sentința recurată în sensul constatării nelegalității dispozițiilor art. 1 alin.

(1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de Ministrul muncii, familiei

și protecției sociale și art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009

a C.N.P.A.S., pe calea admiterii excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.S.

împotriva sentinței nr. 66/F/CA-2010 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că admite în parte excepția de nelegalitate invocată de reclamanta D.S.

Constată nelegalitatea dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de Ministrul

muncii, familiei și protecției sociale și art. 1 alin.( 1) din Ordinul nr. 482

din 29 aprilie 2009 a C.N.P.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie

2010.