ÎCCJ, decizie (scj.ro #84879)

Excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 1

alin. (1) din Ordinul nr.605/29.04.2009 emis de ministrul muncii, familiei și

protecției sociale și art.1 alin.(1) din Ordinul nr.482/29.04.2009 a C.N.P.A.S.

Excepție admisă.

Legea nr. 554/204, art. 4 alin. (1)

Legea nr. 672/2002, art. 18 alin. (3)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: auditor intern

Excepție de nelegalitate

Exces de putere

Ordinator principal de credite

Spor pentru complexitatea muncii

Potrivit dispozițiilor

art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, așa cum a

fost modificat prin art. XV din OUG nr.35/2009 privind reglementarea unor

măsuri în domeniul cheltuielilor de personal „ auditorii interni au un nivel de

salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de

salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de

un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază

brut lunar” .

Stabilirea prin intermediul

dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordinul ministrului muncii, familiei și

protecției sociale nr.605/29.04.2009 și art.1 alin.1 din Ordinul CNPAS

nr.482/29.04.2009 a unui cuantum comun de 1% pentru respectivul spor în toate

instituțiile publice aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea

emitenților, fără a se ține seama în concret de complexitatea și ierarhia

funcției de auditor intern în cadrul fiecărei instituții în parte, este

nelegală, fiind realizată formal și cu exces de putere în ceea ce privește

exercitarea dreptului acordat de legiuitor ordonatorilor principali de credite,

potrivit art.16 din OG nr.6/2007, de a determina în concret procentul sporului

stabilit în favoarea auditorilor interni, prin art. 18 alin. (3) din Legea nr.

672/2002.

Decizia

nr.3327 din 23 iunie 2010

Prin sentința nr. 66/F/CA

din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios

Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive

invocată de pârâta CNPAS, excepția lipsei calității procesual pasive invocată

de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, excepția de

nelegalitate a Ordinului emis de MMFPS nr.605/29.04.2009 și excepția de

nelegalitate a Ordinului emis de CNPAS nr. 482/29.04.2009.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel, a reținut, în esență, că excepțiile invocate de

pârâți, privind lipsa calității procesuale pasive sunt nefondate, deoarece

reclamanta a invocat nelegalitatea Ordinului nr.605/29.04.2009 emis de MMFPS și

a Ordinului nr.482/29.04.2009 emis de CNPAS, astfel că fiecare dintre pârâți

are calitate procesual pasivă pentru fiecare dintre actele normative emise.

S-a mai reținut că

reclamanta deține funcția publică de auditor, angajat al Casei Județene de

Pensii Alba, iar prin Decizia nr.564/2009 i-a fost acordat un spor de 1 la sută

pentru complexitatea muncii și de 1% pentru condiții vătămătoare.

Prin Ordinul

nr.605/29.04.2009, emis de MMFPS, s-a stabilit că începând cu data de

14.04.2009, potrivit OUG nr.35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor

de 1% din salariu de bază pentru complexitatea muncii și de 1% pentru condiții

vătămătoare.

Prin Ordinul nr.

482/29.04.2009 emis de CNPAS s-a stabilit că începând cu data de 15.04.2009,

potrivit OUG nr.35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din

salariu de bază pentru complexitatea muncii și de 1% pentru condiții

vătămătoare.

Legea nr.672/2002 privind

auditul public intern, stabilește prin art.18 că auditorii interni beneficiază

de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariu de

bază brut lunar.

Instanța de fond

analizând actele administrative emise de ordonatorii de credite se constată că

acestea au fost emise în conformitate cu dispozițiile legilor speciale care

reglementează acordarea acestor drepturi, respectiv OUG nr.35/2009. OG

nr.6/2007 și Legea nr.672/2002, cât și în conformitate cu dispozițiile Legii

nr.24/2000. Instanța nu se poate substitui ordonatorului principal de credite

în cuantificarea acestor sporuri care se încadrează în limitele stabilite de

lege, deoarece ordonatorul de credite are în vedere încadrarea în limitele

bugetului aprobat, categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri și

condițiile de acordare. Astfel, instanța a constatat că stabilirea acestor sporuri

s-a realizat în limitele stabilite de lege, chiar dacă acestea sunt spre limita

minimă, încadrarea fiind realizată în raport cu condițiile stabilite prin

legile speciale.

Împotriva sentința nr.

66/F/CA din 10 martie

2010 a

Curții de Apel Alba Iulia - Secția de Contencios Administrativ și

Fiscal a declarat recurs reclamanta DS, criticând-o în temeiul art.304 pct.9

din Codul de procedură civilă.

Printr-o primă critică

recurenta-reclamantă susține că instanța de fond si-a motivat soluția prin

referire la fondul cauzei, și nu la excepția cu care a fost investită, spre

soluționare. Motivarea instanței în sensul că nu se poate substitui

ordonatorului de credite nu poate fi reținută pe fondul soluționării excepției,

stabilirea unui procent pentru sporul de audit fiind obiectul unui alt dosar

aflat pe rolul Tribunalului Alba.

În al doilea rând

nelegalitatea hotărârii este întărită și de faptul că instanța de fond nu a

reținut, deși au fost invocate, dispozițiile art. XV din OUG 35/2009, care

modifică art.18 din Legea nr.672/2002 și potrivit cărora auditorii interni

beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la

salariul de bază.

Mai arată

recurenta-reclamantă că deși sporul de complexitate este prevăzut de până la

25% în actul normativ contestat a fost stabilit în mod nelegal la 1%, prin

ordinele a căror nelegalitate a fost invocată, nefiind avută în vedere condiția

determinantă în stabilirea procentului și anume complexitatea muncii. Susține

recurenta că dacă intenția legiuitorului ar fi fost în sensul reducerii acestui

spor la un procent de 1% ar fi prevăzut această reducere în mod expres prin

dispozițiile OUG nr.35/2009, astfel cum s-a procedat pentru alte funcții din

instituțiile publice.

Prin stabilirea

procentului de 1% pentru sporul de audit emitenții ordinelor contestate nu au

ține seama de dispozițiile exprese ale legii privind cuantumul și  criteriile

de acordare.

În al treilea rând

susține recurenta că cele două ordine contestate au și un caracter

discriminatoriu în raport cu auditorii financiari care-și desfășoară

activitatea în alte instituții publice beneficiază de un spor de complexitate

într-un cuantum mai ridicat.

Susține

recurenta-reclamantă că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală

și având în vedere dispozițiile exprese ale actelor normative incidente ce

prevăd sporul în funcție de complexitatea muncii, legiuitorul a exclus

posibilitatea ca acestea să fie de 1%.

Recursul este fondat.

Curtea de apel a fost

investită, în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.544/2004, cu o excepție de

nelegalitate având ca obiect Ordinului M.M.F.P.S. nr.605/29.04.2009 și

Ordinului  CNPAS nr. 482/29.04.2009, în raport de actele normative, în

executarea cărora au fost emise, respectiv OUG nr.35/2009. OG nr.6/2007 și

Legea nr.672/2002.

Astfel, potrivit art.18

alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, așa cum a fost

modificat prin art. XV din OUG nr.35/2009 privind reglementarea unor măsuri în

domeniul cheltuielilor de personal „ auditorii interni au un nivel de

salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de

salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de

un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază

brut lunar”.

Potrivit art.16 din OG

nr.6/2007 categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului .sporul pentru

condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, și condițiile de

acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin  actul administrativ

al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de

personal prevăzute în bugetul aprobat.

În executarea acestei

dispoziții legale, pârâtul M.M.F.P.S. a emis Ordinul nr.605/29.04.2009   prin

care a stabilit, în art.1 alin.1 că…auditorii interni din cadrul aparatului

propriu al ministerului și al unităților subordonate acestuia beneficiază de un

spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază.

În baza art.4 din

Ordinul M.M.F.P.S.  nr.605/29.04.2009 pârâta CNPAS, instituție publică aflată

sub autoritatea pârâtului M.M.F.P.S., care a emis  Ordinul nr. 482/29.04.2009,

prin care a reglementat în același mod acordarea sporului pentru complexitatea

muncii auditorilor interni din aparatul propriu și din instituțiile aflate în

subordonare.

În executarea celor două

ordine, contestate de recurentă pe calea excepției de nelegalitate, Casa

Județeană de Pensii Alba  a  emis Decizia nr.564/11.05.2009, prin care a

modificat drepturile salariale ale recurentei, în mod corespunzător.

Instanța de contencios

administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate avea de

verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative

cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emis,

ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative

consacrat de art.1 alin. 5 din Constituția, republicată și art.4 alin.3 din

Legea nr.24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Dat fiind faptul că

motivele de recurs au vizat nelegalitatea hotărârii recurate doar sub aspectul

acordării sporului de complexitate a muncii, Înalta Curte își va limita analiza

în acest sens.

Înalta Curte constată că

în mod greși instanța de fond si-a limitat  analiza doar la verificarea

cuantumului în care s-a acordat sporul privind complexitatea muncii fără a

verifica și modul de stabilire a acestui cuantum. Așa încât, în mod greșit, a

apreciat că prin analiza modului de stabilire a cuantumului procentelor de

acordare a sporului, se subrogă ordonatorului de credite, în condițiile în

care, pe calea soluționării excepției de nelegalitate era obligată să verifice

dacă ordonatorul de credite a stabilit acest cuantum cu respectarea tuturor

dispozițiilor legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi și

nu numai a dispoziției care stabilesc limita maxima a acestora.

Faptul că legiuitorul a

acordat ordonatorilor principali de credite dreptul de a emite acte

administrative în scopul de a determina în concret procentul în cazul sporului

pentru complexitatea muncii desfășurată de auditorii interni, nu înseamnă că a

permis acestora să dispună în mod discreționar în executarea dispozițiilor

legale care reglementează acordarea respectivelor drepturi.

Recunoașterea acestui

drept nu exonerează ordonatorul de credite de obligația de a motiva deciziile

prin care aduce atingere drepturilor dobândite de funcționarul public și de a

asigura un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat de legiuitor

și măsura adoptată.

Astfel din analiza ordinelor

contestate nu rezultă care au fost în concret criteriile care au stat la baza

stabilirii unui cuantum comun de 1% pentru respectivul spor în toate

instituțiile publice aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea

emitenților, așa încât  se poate considera că emitentul, dând dovadă de exces

de putere,   a stabilit cuantumul de acordare a sporului în mod formal,   fără

a ține seama în concret de complexitatea  și ierarhia  acestei funcții, în

cadrul fiecărei instituții publice, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat

de acordare a acestui spor. Acest aspect a fost de natură a conduce, fără

putere de tăgadă,  la încălcarea dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea

nr.672/2002.

În consecință,  Înalta

Curte constată că  dispozițiile art.1 alin.1 din cele două ordine au fost emise

cu încălcarea actului normativ, în executarea căruia au fost emise, respectiv

art.18 din legea nr.672 /2002 privind auditul public intern, așa cum a fost

modificat prin art. XV din O.U.G. nr. 35/2009.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a excepției de

nelegalitate pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, motiv

pentru care recursul a fost admis.

Astfel, potrivit art.312

alin.1 din Codul de procedură civilă și art.4 din Legea contenciosului

administrativ nr.544/2004 Înalta Curte a modificat sentința recurată în sensul

constatării nelegalității dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordinul

nr.605/29.04.2009 emis de Ministrul muncii, familiei și protecției sociale și

art.1 alin.1 din Ordinul nr.482/29.04.2009 a CNPAS, pe calea admiterii

excepției de nelegalitate.